Elegie...

VIS TOMNATIC „Libera-i a mea fiinta, Pururi-i a mea dorinta, Tainica-i a ta credinta, Iar apoi totu-i etern, Un amor dulce matern.” Pasiune de toamna, pasiune si dor, Clipe-n speranta, eternuri de-amor, Ma chinuie-n taina, ma cheama sa mor, E rece mormantul de lacrimi al lor, Si trista-i toata chemarea de dor. Si lunga e ziua ce nu vrea sa plece, Si dulce-i iubirea ce nu vrea sa sece, Pururi iti scriu tineretea cu flori Cand lung e sarutul ce-nvie in zori Si ingerii canta voiosi printre nori. Demonic se naste un zambet angelic Si lumea devine un creier coleric Cand noi ne iubim in codrii de vise, Cand noi adormim cu suflete scrise De sincere lacrimi si calde atingeri De-aceleasi si vesnice albe convingeri. Doua petale in soarta uitarii, Se joaca-nrosite pe apele marii, Se-ating, se resping dar stau impreuna Caci joaca-i un prunc cu raza lor fina, Zambesc si adorm iubindu-si roseata Invie si mor ocrotindu-si dorinta. Un cantec de flaut mi-aduce aminte De-o clipa a noastra si doua cuvinte, De-un cer inchis dar iubitor, De-un vant naprasnic de amor, De-o atingere alb-agitata, De-un sarut pe inima toata. Doua frunze zboara-n vantul cald de toamna Se-mpletesc cu raze reci aruncate de o doamna, Depasesc clipe de moarte si momente de durere, Se arunca-n sabia sortii asteptand o revedere, Iar apoi cu-a lor speranta se-ntalnesc la miazazi Si se-ating incet si tandru si fosnesc o-ntreaga zi. Si lunga e ziua ce nu vrea sa plece Si dulce-i iubirea ce nu vrea sa sece, Demonic se naste un zambet angelic Si lumea devine un creier coleric Cand doua petale in soarte uitarii Se joaca-nrosite pe apele marii. 9-IV-2005 FLORI DUMINICALE Pustie adoarme samanta uitarii Si dragostea moare de sete si dor, Poetic se naste o floare-a-nserarii, Agale se sting iubiri ce ma dor. Si ploi de aprilie bat iarasi in geam, Ma cheama la ele, ma cheama-napoi, Isteric soptesc batranii la zam, Ma cheama spre ei in patimi si ploi. Pescari de pacate arunca navodul In mlastina seaca a sfantului crez, Sub grave acorduri se naruie podul Si plin de-amagire doresc sa visez. Bolesc sub nuci cu glas afundat Iubiri de aprilie sub negura trista, Bocesc la mormantu-mi de sange patat Dorintele tale sub negura trista. Si noapte-ai pustie si urla cu jale Spre pomii-nfloriti din parcul uscat, Iubito de azi uit visele tale, Iobito de maine spre ploi am plecat. Batranii la zam continua isteric Si sufletul meu mai tare se frange, Ploi de aprilie ma-neaca-ntuneric, Salvarea esti tu,deci stai… nu mai plange. Copii prin parcul uscat si-nflorit Se joaca cu trupu-n mizerii, In clinici lugubre un om a murit Si preoti anunta minunea-nvierii. Portetele-n cripta privesc trupul mort, Aprind o speranta cu lacrimi de dor Si ploaia izbeste o tigla cu-efort, Portretele-n cripta se-apleaca si mor. Pe cruci de aprilie e sufletulmeu Si ploi de aprilie ma cheama, ma-mbie, Iubiri de aprilie ne duc in mereu, Iar noaptea boceste isteric, pustie… 24-IV-2005 POTOP Se scrie in cer, pe file albastre, Macabru amor, sarut de matase Cu raze din ochi-ti, privirile sacre, Iar Cartea se-nchide cu filele roase. In ceasul zgolobiu de triste-amintiri, Se duce si astazi un gand spre etern, Inapoi nu-i nimic, sunt doar amagiri, Iar noi sus pe cer in veci visatori. Si iarasi e ploaie, orasul e ud, Si suflete-alearga pierdute-n orgie, Potop de-amintiri in suflet nebun, Iar lacrimi din tine ma ploua-n nestire. Si totul e magic pe cerul caprui, Si sufletu-mi doarme ferice si cald, Raiul ma-mbraca cu aripi din tine, Potop de-amintiri pe filele pline.12-VII-2005 TOTUL Iubirea e plansul macabru al noptii, Cu luna de sange cu stele de ceara, Iubirea e-n suflet salbaticul sortii, Iubirea e totul, apusul de seara. Iubirea se cerne cu rece samanta In inimi de prunci, in mintea deschisa, Creeaz o clipa, distruge o viata, Iubirea e totul e lacrima stinsa. Iubirea e toamna de aur putred In seri de Octombrie, suras de fecioara, Iubirea e-n ochii de negru putred, Iubirea e totul in frunza cea rara. Iubirea e magica in chipul placerii Pe marea de lacrimi, pe forfota mortii, Iubirea invie atingerea serii, Iubirea e totul e cantecul verii. Si totu-i nevroza, iubirea zambeste Dar astazi e ceas de durere si-mi zic: Iubirea ucide, invie, loveste; Iubirea e TOTUL, un mare nimic. 11-VIII-2005 ECOU E pustiu orasul din munte Si doar stelele-alearga pe strazi, Si parcul e gol de tipete rupte Din guri de copil in ziua de azi. Ma pierd cu ochi-n bezna noptii Caci orasul tot e gol Dupa colt pandesc doar hotii Care iau suflet domol. Doar trenul prin gara mai trece Se duce-n vecie far’ a oprii, Si tipa isteric in orasul ce zace, Copacii fosnesc sub vuietul verii. Nici caini nu musca-n orasul pustiu, Iar soarecii mor in canale-mputite, Doar eu ma aud in ceasul tarziu Doar eu mai sarut mormantul umbrit. Acum in orasul pustiu inoptat Sunt doar eu, in cimitirul cu flori, Si plang pe mormant ingropat In sufletul sumbru sub norii usori. Si luna mi-e vesnicul prieten al noptii Cand totul e gol, orasul e stins, Doar pe morminte mai plang unii, altii, Iar eu te privesc din nucul cel nins. Incepe sa ploua cu frunze tomnatic Si chiar de-i pustiu, orasul e ros De timpul grabit, de vantul tiranic, Mormantu-ti se-mbraca in frunze frumos. E liniste pura, nici ploaia nu canta, Si totul e stins, cimitir de sperante, Ma-nchin si te plang la crucea ta sfanta, Pustiu e orasul, cimitir de sperante. 14-VIII-2005 MEREU DIN NOU E totul in noapte, parere de rau, In zile ce plang a pururi orgie, Orizontu-i departe de sufletul sau, Letargia ramane in veci… letargie. Pe cer e pribeaga atingerea ochilor tai, O adulmec, o gust cu inima stinsa De-agonia din jur, de oameni rai, Dar totu-i pe cer de luna promisa. Si ceasul ce sta de demult Incet chicoteste-n decor, Acolo esti tu cu zambetul cult, Aproape sunt eu de-un suflet de dor. Si totu-i in noapte, atingeri pierdute In zile ce plang a pururi iubire, Orizontu-i in toate pe stele albastre, Iubirea ramane in veacuri… iubire. 18-VIII-2005 ADIO SEPTEMBRIE Adio demult atunci in trecut, Adio si soapte de lacrimi si dor, Adio pe cerul de sticla zdrelita, Adio demult si totusi acum. Adio si stai sa canti nemurirea, Adio in soapta si zambet de luna, Adio adie agale-n abis Adio atunci si totusi acum. Adio e stanca din mintea bolnava, Adio sarut de putred si cald, Adio septembrei in ceata, Adio-n trecut si totusi acum. 28-IX-2005 CEAS ECHIVOC Doar daca-as sti C-apoi te-oi gasi In cesuri de-a fi, Macar daca-as sti… Sa rad, sa nu plang In lume-asteptand, Sa sper, sa nu mor In ceasuri de dor. Si doar daca-as sti c-apoi ai sa vi… 24-X-2005 APOGEU dorm.si mor.respir si exist, privesc si uit sa exist si sunt trist, aplaud caderea-nserarii divine, clipesc si adorm cu apusul in mine. imi numar in scris amintirile toate copilul, parintii, cararile moarte, iubirea dintai, obsesia cea pura amintiri se insira pe ultima luna. ascult o lacrima-n cugetul ei amintirea o naste din ochii mei, o nastere sumbra din moarte-nghetata, a noastra iubire se pierde in suflet uitata. te urasc si clipesc ca sa uit sa traiesc demult, ce demult ma gandesc s-amintesc unui suflet al meu de-un sarut doar al tau, atingerea noastra, privirea maiastra. dorm si respir, exist si nu mor, te iubesc si raman la fel ca si ieri o lacrima-nchisa-n chihlimbarul de dor, ascult si privesc amintiri, primaveri. 17-XII-2005 X Picura… si ce mai conteaza Ecoul surzit, parfumul de azi Al florii dintai,al ploii de-apoi Cand toate se duc si vin inapoi. Acum e tarziu sa mai sper Si picura streasina trista, E martie cu flori degerate In vant sangerat de departe. Acum e tarziu si-s singur demult In slova cea dulce a chipului tau, Si picura martie cu stropi dezghetati Pe-a noastre morminte de nuc degerate. 5-III-2006 VOR TRECE ANI... "n-am sa pot vreodat-a stii cuvantul rugilor tarzii, visand mereu, eu voi murii si n-am sa cred vreodat-a stii." nici nu ma gandesc c-am sa pun vreodata mana pe sinistra ispitire, pura, calda, dulce zana; nici nu pot vreodat-a plange sa ajung acol' departe unde toate-s dulci si moi, prinse-n veac de stele coapte. nici atunci nu voi putea a duce inima spre despartire cand toata simtirea din noi si din tot va plange iubire tenebru si-ascuns cu setea cea pura, angelic nebuna ce-aprinde-o privire, un suflet, si-o tanara luna.. vor trece ani si nici atunci batran voi putea fi in noaptea stelei ce se stinge aproape-n privirile mii, un vesnic tanar negasit voi gandi ca niciodata tot ce-a fost n-a fost al meu vreodata. am sa tremur cu viata iubirii ce trece-n amurg si nici atunci n-am sa-ti mai pot a spune-n crang atingerea visului ce tipa si moare la tine privind caci totu-i pudoare, dictat-judecata de lume mintind. vor trece ani candva cu albe ninsori in regrete vom fi la fel ca-ntotdeauna, lacul lin plin de egrete sus pe muntele deschis in al vantului pudoare vom murii candva demult si vor trece ani valtoare. 18-III-2006 NEVROZA-N CUVINTE Tremur, nevroza-n cuvinte Si toate-ale mele-s zidite In lumea cea fara de mine In mintea cea fara de tine. Plang, nevroza-n cuvinte Fereastra in zid se sileste, Si raiul cu raze de miere Se naste, se-aprinde si piere. Apun, nevroza-n cuvinte Si zgariu pe zidul ce creste, Pierdut in pustiul ce moare Acum tremur, plang, apun si dispar. 29-VII-2006 POTOPUL DE AZI… Armonia primaverii ploua lacrimi de durere, Cantece de ud amor se imprastie-n uitare, Clipe zeci de despartire se consuma-n gara trista, Plans macabru-al primaverii, sunete ce nu exista. Paturi moi de flori uscate Zac incet pe camp tacute, Stropi de ploaie-a primaverii Ofilesc amorul serii. …Fericirea de maine, Tresarind sub ploi sarate in al primaverii cant, Mii de zumzete si ace se pornesc cu-acelasi gand, Iar sub bolta de clestar a gradinii din ogor, Se arata ploi acide ce pe camp confuz cobor. Paturi moi de flori uscate Cad incet zacand in soapte, Ploaia primaverii bate Inundand amor si sate. Potopul de ieri… Ruginesc oamenii patriei imbibati in picuri reci, Primaveri cu vant de toamna ce se-avanta pana-n veci, Ilustru suflet sta mirat si se pierde-n absolut, Cand afara-i ca si-n el, un infern de nevazut. Si zac incet pe camp tacute Paturi moi de flori uscate, Inundand suflete si sate Ploaia primaverii bate. …Agonia ce-acum vine. 21-IV-2005 ILUSTRU …A tacut si colinda. In cele din urma Se surpa si grinda. O ploaie ce scurma Privirea pastel. Se plimba omida In vechiul castel, a tacut si colinda. Se stinge lumina. Pe lacrima cruda Apune regina. Vioara in coarda sa uda Se pleaca-n rugina. Se prinde de toate rugina In lumea de sila, se stinge lumina. Visand utopica iubire. In cele din urma Pastel in privire. Vioara in coarda ce scurma In lumea de sila. Un suflet in neagra uimire Se pleaca-n rugina, visand utopica iubire. 27-XII-2006 STII?!… … Ma simt atat de singur In camera de ceara, Ochii tai… ma pierd in pur Si plang, si plang… si iara....




Pe aceeasi Tema: Pasesc Catre Mine  E Magic Amorul Din Noi, Ale Noastre Sunt Privirile, E Gri Si Murdar, Cuvinte Sticloase 






Pentru o mai usoara navigare pe blogul Omu' si Libelula folositi indexul din dreapta impartit pe categorii de interes.

Nu uitati de Concursul Lunii "Caut Sigla"