luni, 26 martie 2018

Si al oamenilor templu




Si al oamenilor templu
Cu priviri inguste moare
Din voluptatea serii
Din ceata ce dispare.

Tumult de oase degaja
O grea, efemera stihie,
Globuri de sticla cuprind
Al mintii infinit.

Curand, se vor pierde si corbii
Sau ciori sau hiene sau viermi.
Cu-al omului etern subit
Viata paseste, in golul unit.

Ramai neclintit si lugubru
In loc sa fii de carton,
Cuprinde cu bratele vantul
Nu cu ochii asteptarea.

Inspira si respira
Doar sunete-acordate
Cu lira ce te-adapa
Din Sufletul de Apa.

Si al oamenilor templu
Izbavirea n-o mai da.
Aduceti inapoi in voi
Privirea ce-osteneste-n gunoi.
21-III-2018