joi, 20 decembrie 2018

De nu s-ar mai pierde



De nu s-ar mai pierde gandurile, emotiile ar triumfa. Iar tu ai cuceri orizontul puterilor tale.

Esti atat de frumoasa. Cu gingasia clipelor tastate, cum ne contopeam idei. Si cata bucurie, si viata si fulgi de nea. Te simteam prin ecrane amorfe, si ma simteai prin gand si simtire.

Esti atat de frumoasa. Epopee cu ochii tai calzi, plini de tristeti dar tanjind la mai mult, cu talpile tale de om fericit, ce calca doar urme ce nu-ti mai sunt bune.

Deschide ochii mintii si urechile sufletului. Simte-te, cunoaste-te, redefineste-te. Traieste si indrazneste. Curaj, iubire, gingasie. Esti toate si mult mai mult. Golasa bataie de ceas, a orei ce-i singura fara tine, ma duce cu gandul iarasi la tine. Tu zambet frumos si ochi "imperfecti", esti atat de frumoasa si calda lumina, privirile tale.

De nu s-ar mai pierde gandurile-n neputinta, emotiile ar triumfa, omul ar trai, iar tu... vei fi cu atat mai frumoasa.

joi, 11 octombrie 2018

RIME Stinghere


Ochii tăi de diamant
Suflete să taie
Aprins de tăciune
Lacrimi de har.

Mă tulbură noaptea
Cu stele-n cleștar,
Ochilor trainici
De dulce astral.

Culorile nopții,
În umbre de alb
Umbre de negru,
Tămâia uitării.

Și lire de spic
Se clatină praf
În cufundarea ei
Ambigu, emfatic.

Iar ochii tăi de diamant
Mă tulbură-n noapte,
Culorile nopții
Ambigu, emfatic.

duminică, 5 august 2018

File încarnate



De teroarea acestei clipe
Să mă scufunzi în cărți
Și să mă lași întins
Pe file de nuiele.

Între litere aberant
Să tresar de idei
Și să aud în foșnet
Cum mă compun silabe.

Iar din negura de versuri
Din arpegii de titluri stinghere
Să mă descopere spinii
Cu dulcile lor povestiri.

De teroare celestei clipe
Supuselor astre le-ajung
Decalog de iubiri înaripate,
Efemeridelor verde-ncarnare.

Copacii cuminți, de frunze uitați
Și norii târzii cu ochi nestemați,
Aduc cu ei în cărți de albastru
Basm și miracol.

De teroarea acestei clipe
Să mă scufunzi în cărți,
Să prind aripi pulsante
Din file încarnate.
5-VIII-2018

luni, 26 martie 2018

Si al oamenilor templu




Si al oamenilor templu
Cu priviri inguste moare
Din voluptatea serii
Din ceata ce dispare.

Tumult de oase degaja
O grea, efemera stihie,
Globuri de sticla cuprind
Al mintii infinit.

Curand, se vor pierde si corbii
Sau ciori sau hiene sau viermi.
Cu-al omului etern subit
Viata paseste, in golul unit.

Ramai neclintit si lugubru
In loc sa fii de carton,
Cuprinde cu bratele vantul
Nu cu ochii asteptarea.

Inspira si respira
Doar sunete-acordate
Cu lira ce te-adapa
Din Sufletul de Apa.

Si al oamenilor templu
Izbavirea n-o mai da.
Aduceti inapoi in voi
Privirea ce-osteneste-n gunoi.
21-III-2018