joi, 8 august 2019

Sarutul tau

Inca mai stiu in minte gustul sarutului tau roscat. Si noptile cand te purtam in gand. Pe telefoane vechi cum ne scriam mesaje. Pe ecrane obosite cum ne ascundeam de ceilalti.

Inca simt exact cutele buzelor tale peste ale mele. Cum sorbeam flamand seva fiintei tale goale. Ca doi copii cum inventam scuze si ganduri. Cu carliontii peste chipul meu defect cum adormeai clandestin.

Bataile inimii cum se inecau in cupa pieptului tau. Mana umeda si alba cum ma traversa suav si stangaci la fiecare adiere de fior inmuiat in dorinta.

Plansul de soapte ce il simteam in suflet cand te pierdeam din vedere. Inca mai simt atingerea hainei tale de fas cand ma strangeai confuz in brate de parca nu ne mai vedem

Si al tau miros specific. Mers specific si orice. Mune de om, tu brava fiinta :) .

Inca mai simt in minte gustul sarutului tau roscat. Si noptile cand te purtam in gand.Cum sorbeam flamand seva fiintei tale goale. Mana umeda si alba cum ma traversa suav si bataile inimii cum mi se inecau in cupa pieptului tau.




Si cum te-am alungat. Cum am pierdut viata cautand clipa.


luni, 14 ianuarie 2019

Fiind



Siruri de oameni, ca boarea de vara, zamislind concentratii de cancer si zgomot, se ofliesc pe drumuri poleite macabru de gandurile putrede, demult descompuse.

Pe strazile acestea de oameni stafii, nici cainii nu lara, nici copii nu rad. Se ostenesc felinarele in noapte tarziu sa imbrace in limbi de lumina soioasa atingeri patate de sange si doliu.

Oamenii-acestia, putrezi ingeri de aripi privati, oamenii-acestia atat de aprinsi de ganduri, nevroze si cancer mental, se plimba mortuar prin lume si-n juru-mi, defiland cu platose inmuiate-n mizerii.

Dar eu nu ma clintesc, fiind-mi al meu, fiindu-ti al tau. Eu nu ma inchin si nu ma manjesc. Iar seara, la tine ajung si pe tine te stiu. Soldat de otel cu sabie in loc de zambet, ce taie prin carnuri, mizerii si cancer, deschizand crapaturi tot mai mari prin care sa intre, lumina absurda ce geme palpainda. Cu ea ma inunzi si-n aceeasi iubire, ma regasesc mereu, mai viu mai umil.

Iar siruri de oameni, ramaie-n unghere, decor dezolant. Ei nu sunt in mine iar eu nu sunt in ei, fiindu-ti al tau, fiindu-mi al meu.