Puls.Pauza.Punct

Scriu in timp ce ascult melodiile din postarea Libelulei. E o saptamana execrabila si grea, neagra si plina de examene, desene, tabele si calcule, restanta vietii, si multe altele. Si cel mai gol si secetos ramane insa( desi n-as fi crezut) faptul ca Libelula a zburat saptamana aceasta departe de tot, atat de departe ca nu o mai pot prinde parca nici cu gandul.






In zile ca acestea imi dau seama cum aceste ultime aproape 7 luni mi-au intrat adanc in sange si in normalitatea fiecarei clipe incat, la fel ca si Ea incep sa ma tem de ziua in care toate se vor sparge,si se vor disipa, iar tot ce va mai ramane din visul frumos vor fi doar doua perne cu urma capetelor noastre pe ele, o plapuma grea si uscata si un pat injumatatit. In lunile care au trecut am invatat ca e placuta si speciala si o iubire mai rationala si de sine statatoare, fara fanatisme si bulversari, fara izulia perfectului tangibil si realizabil, mi-am dat seama ca poti fi fericit si doar daca ai stabilitate si intelegere, completare si iubire. Imi este atat de dor de ea, si chiar daca inainte sa plece ma gandeam ca e ca si cum ar fi in Brasov, nu e chiar asa. Doar stiind ca e in Franta, chiar si o convorbire normala la telefon o simt mai dureroasa si mai indelunga, parca atat de scurta ca nici Ps nu apuc sa spun. Mi-e gandul foarte departe zilele astea si partea proasta e ca trebuie sa ma si pastrez concentrat pe examene, licenta si toata perioada asta infernala care de departe bate toate perioadele pe care le-am avut in invatamantul romanesc,bac, sesiune, sesiune de restante(cu destuuuule restante)... Acum e cu totul altceva, acum...nu mai exista maine, Abea iti mai permiti sa spui ca exista azi.Deja trebuie sa te gandesti sa iei un examen "Ieri". cam asta-i senzatia, cutitul deja a strapuns osul, a trecut si de maduva, a iesit pe partea cealta si acum asteapta sa fie indepartat, scos, si aruncat dracului. De cateva zile ma simt ca si drogat, cu limba amortita si cu un gust salciu in gura, lipsit de culoare si sunete concrete, placute, suportabile. Oamenii imi par stane de piatra, si letargia e atat de acuta incat ma simt tintuit in patul asta ca si un invalid. De cateva zile observ cum si natura solidarizeaza cu mine, si oamenii is suparati, agitati, totul o ia razna in lumea asta. Poate in cele din urma, sfarsitul e aproape.... ar fi cazul. Si ma uit acum la Maira, cum casca mofturoasa, si vaneaza o musca, traieste intr-o lume atat de vesela si luminoasa, cu griji atat de putine... spre zero. Ce n-as da sa fiu macar o zi ea. Sa-mi pot odihni ratiunea si spiritul.Sa-mi pot aduna fortele, optimismul, speranta si partea mea de raze din Soare, sa-mi umplu ochii cu ele si sa pot scoate in cele din urma capul din prinsoarea sepcii si privirea din abisul cozorocului.



Abea astept sa vina luna iulie, desi acum sunt sigur ca nu va fi cu nimic sau cu mult mai bine. In continuare voi schimba aceste dureri si griji pentru altele. Dar poate macar se va schimba putin peisajul, si experientele. Ceva nou va incepe si multe se vor duce, si sper din suflet sa fie bine. Intr-un fel sau altul. Privesc spre luna iulie ca la ceva atat de indepartat, simt ca e atat de indeparata, si in final cand voi ajunge-n ea, voi fi cu examenul de maine luat, si cu cel de marti,cu licenta terminata, predata,sustinuta...cu nota luata, in prag de inscriere la master. Ce vara ciudata.... si ce an...interesant.:).... mai intoarcem o fila.


Si doar daca-ai sti....








Puls.Pauza.Punct

Imi vine s-arunc cu nervii-n pereti,
De venin pe tencuiala sa moara toata noaptea,
Si-n linistea-aceasta cuminte si rece
S-acopar cu alb de creta fereastra.

Tip intre taste cu creionul in mana,
Prin vene cadent termitele curg,
Si-mi simt nervi-n creier un zgomot de sange
Din urechi picurat ce uda ros' foaia.

In zile ca astea mai bine n-as fi
Si tip si arunc cu toate-n peretii
Trupului meu otravit si zgariat,
Se scurge din ei si vopseaua, culoare-n creion.
03.06.2010











Pentru o mai usoara navigare pe blogul Omu si Libelula folositi indexul din dreapta impartit pe domenii de interes.