Sunt zile când ninge-n aprilie,
la fel ca zilele-n care îmi scrii și dezbatem
lucruri banale, situații, prostii.
Și una și alta, sunt false, greșite
și n-ar avea ce căuta într-o lume perfectă.
Ce bine că suntem într-una infectă.
Cum altfel să mă mai bucur de tine?
Unde altfel, să mai simt fulgi topindu-mi
calota din jurul inimii și șoaptele toate din cap.
Ce bine că suntem aici, și-mi scrii și îți scriu
și amuțim cu lunile apoi, la fel ca ninsoarea de-afară.
La urmă rămâne să pleci, iar eu să mă-ntorc la nimic.
