joi, 16 septembrie 2010

Cronica Album Therion Sitra Ahra

Dupa cum probabil stiti deja Therion va sustine un nou concert in Romania dupa marele succes Therion goes Classic din 2006, un concert in premiera pentru trupa si lumea muzicala internationala. De atunci multe s-au schimbat in trupa, si anume intreaga compoenta cu exceptia mentorului si mintii de geniu a trupei Christofer Johnsson. 


Sincer sa fiu dupa Sirius B in 2004 nu prea au mai fost materiale discografice care sa ma incante, exceptie facand dublul dvd scos pentru celebrarea concertelor Therion goes Classic,. Gothic Kabbalah fiind de departe cel mai mare esec discografic din intreaga istorie Therion. Cel putin aceasta este parerea mea.






Eh si iata ca ceea ce se anunta un album bun, un album nou si proaspat, cu surprize si neprevazut, s-a adeverit.

Lansat acum o luna, pe 17 septembrie 2010, Sitra Ahra se apropie foarte mult de ceea ce Chris stie sa compuna, si de ceea ce stie sa transmita prin piesele sale. Desigur ca nu vom mai fi "nimiciti" de acordurile zecilor de instrumente genial imbinate , cum s-a intampat in anii 1995-2004, insa stilul ramane in mare parte acelasi. Trebuie mentionat insa ca se simte o puternica revenire la "mai mult metal", aceast fapt putand fi pus pe seama noilor componenti care sunt sigur ca au adus si ei o contributie pentru acest album. Frustrant, in opinia mea, pentru fostii componenti este faptul ca pe acest nou album Chris abordeaza din nou un stil mai dur, mai heavy si impunator, neplictisitor pentru partea rock a trupei. Si spun frustrant pentru ca din cate am citit pe vastul internet, motivul principal pentru care fostii componenti au parasit trupa a fost tocmai acesta, ca melodiile cantate nu ii stimuleu suficient. Eh, cu acest nou album, sunt sigur ca lucrurile se vor schimba. M-am uitat, de curiozitate, la cateva inregistrari din concertul Therion din Mexic, ca sa vad cum se prezinta si trebuie sa spun ca nu am ramas dezamagit, astfel ca daca la prima vedere ideea de a merge la concertul din Bucuresti nu m-a ademenit(lipsa fonduri si altele), acum ma gandesc ca poate ar fi o idee sa merg. Mai ales ca nu am fost niciodata la un concert Therion.


Revenind la album, am sa incerc sa spun cate 2-3 cuvinte despre fiecare piesa.

Astfel prima piesa de pe album, Introduction Sitra Ahra, incepe puternic. Se poate simti inca de la aceasta prima piesa ca vom avea parte de multa chitara electrica, nerv si pasiune, insa si un Cor GENIAL. La acesta piesa si la urmatoarea m-a cam dezamagit vocea feminina, principalul motiv pentru care si Gothic Kabbalah a fost in opinia mea un album TOTAL esuat. Insa piesa este geniala, ca si tot albumul. Repet, nu se ridica la nivelul lui... sa zicem Vovin(albumul meu preferat de la ei..:)...), insa este un album foarte reusit.

A doua piesa Kings of Edom, incepe cu un pian frumos dupa care trupa intra din nou cu nerv. Trebuie mentionat ca vocea noului solist vocal este foarte buna, iar infatisarea noua a trupei este foarte....hmmm.... sa-i spunem medievala si "de epoca"...o epoca mai rea si neagra. Cam ca si albumul. Ce m-a "deranjat" este faptul ca in tot albumul vioara este cam subjugata, putine pasaje de vioara. Sfarsitul acestei melodii insa nu are cum sa nu-ti aminteasca  de sfarsitul altei melodii de exceptie a trupei si anume Eternal Return. Per total o melodie superba, cu acelasi cor foarte foarte bun.

Unguentum Sabbati, desi are un nume amuzant pentru Romania, este o piesa scurta si de efect la care insa nu am putut sa nu observ o portiune din celebra melodie The Phantom of the Ophera.Si cand spun "portiune" ma refer la "semnatura melodiei" Phantom of the Ophera. In rest o melodie in acelasi gen cu celelalte ale albumului. Foarte buna, cu acelasi nerv, si metal in stare pura.

Cand am pus prima oara albumul in winamp, probabil instinctiv, prima data am "vanat" o melodie care sa depaseasca 8 minute, stiind sigur ca acea melodie va fi ceva de exceptie, gandindu-ma desigur la alte melodii de aceasta lungime care au scris istorie( The Siren of the Woods sau Clavicula Nox sau Via Nocturna, etc.). Si am gasit una. Land of Cannan. Desigur, nu a fost la inaltimea melodiilor mai sus mentionate, insa o melodie complexa, cu pasaje frumoase spre geniale. Soprana si-a revenit, corul si-a continuat recitalul superb. Foarte frumoasa. Insa nu tocmai la ce ma asteptam.Ce m-a socat la aceasta melodie este aparitia in premiera pentru Therion a doua instrumente. Muzicuta si acordeonul. Integrate destul de bine(poate mai putin muzicuta, insa nici aceasta nu a sunat rau), si per total o melodie FOARTE reusita.

Hellequin este prima melodie care incepe cu o parte instrumental simfonica. Si la prima auditie a albumului, a fost prima melodie care mi-a placut foarte mult. Trebuie sa spun din nou ca noul solist are o voce superba, si se integreaza perfect cu stilul si filosofia Therion, parca mai bine decat fostul solist. Pentru prima data in album se aude si o voce mai grava, gen Assis(Haggard). Deci intr-un cuvant o melodie de mijloc de album reusita.





Si se pare ca febra anului 2012 ii prinde si pe cei de la Therion. Melodia 2012 este prima de pe album care in opinia mea se apropie de sitlul consacrat si inventat de Therion. Foarte frumoasa, cu vioara, iata vioara..;))... Si da, o melodie superba care promite in opinia mea alaturi de inca una, si ajutata cat se poate de restul melodiilor de pe album, viitoare melodii si albume care sa ne faca mandrii ca suntem fani Therion.


Cu Chulainn este o melodie ciudata.Foarte mult metal in ea, putin simfonic, insa corul face toti banii, la fel ca si Thomas Vikstrom(vocalistul). O poveste frumoasa, acest album. Mai multe solouri de chitara geniale si un ritm pe care poti da din cap ore si ore in sir.


Kali Yuga III o melodie normala, nu prea am nimic special sa spun despre ea. Se integreaza perfect in album, din nou cu solouri de chitara superbe, care daca ai niste boxe bune(cum am eu) te urca pe pereti. ma bucur, ascultand si reascultand albumul, ca Therion incet incet da semne de revenire, si ma bucur ca dezamagirea cu Gothic Kabbalah nu s-a mai repetat(cum ma repet eu cu dezamagirea aceasta...:)...).


The Shells Are Open. La melodia aceasta am ramas FOAAARTE surprins si cu o privire de "WTF?"!! Melodia incepe in forta cu vioara foarte vioaie extrem de orientala. Si un ritm care ar aminti mai degraba de o melodie tiganeasca. FOARTE CIUDAT sa auzi de la Therion asa ceva. Insa apoi intra corul si impresia se stinge incet incet ceea ce-mi spune ca  poate a fost doar o coincidenta si ca urechea mea puternic manelizata, orientalizata si tiganizata a reactionat ciudat la niste acorduri putin mai...."verticale". oricum...ciudat....


Eh si penultima melodie a albumul DIN, este probabil o rabufnire a lui Chris care sa aminteasca publicului ca vechiul Therion din el, de pe primele albume, nu a murit. O melodie 100% metal cu influente doom si goth, dar si putin cor pentru a nu speria publicul mai nou al trupei. Oricum o melodie ciudata pentru acest album(cam multe melodii ciudate nu-i asa?..:)....) care nu stiu cat de bine se integreaza in el(album). Vocea din nou grava(grohaita pe alocuri...:)...ca sa intelegeti mai bine....). Si cam atat. Dureaza cam cat si trebuia pentru o melodie de acest gen, 2 minute si jumatate.

Eh dragi mosului si albumul se sfarseste, apoteotic in opinia mea, cu o melodie de GENIU marca Christofer Johnsson. Children Of The Stone After The Inquisition este de departe melodia mea preferata de pe album. Si asta nu pentru ca nu imbratisez stilul muzical al celorlalte melodii puternic "metalizate", cu nerv si indarjire, insa sincer daca vreau sa ascult asa ceva pun un dream theatre, metallica, maiden, etc. Daca vreau sa ascult Therion asa ceva vreau sa ascult. Ceea ce ofera din plin aceasta ultima melodie de pe album, care suna exceptional si trimite un mesaj puternic. Therion nu moare.Rock ON.






Si daca tot v-am tot povestit despre album acum sa va dau si un playlist sa-l ascultati daca vreti.



Si daca nu merge asa Click Aici.


Cam asta ar fi. Ne auzim probabil cu o noua postare muzicala la cronica Guns and Roses, care ma tem ca nu va fi cu poze si filmari facute de mine, pentru ca din cate am am inteles accesul cu orice fel de aparate de fotografiat/filmat este STRICT interzisa. Stiam ca Axl face urat la acestea, si se pare ca a ramas cu meteahna. Alaturi de multe, multe ...MULTE altele.Om vedea.

Pana atunci, numai bine si nu uitati. Muzica e prima voce...









3 comentarii:

Ruxi spunea...

Frumos albumul nu am ce zice, dar m-au socat NEPLACUT doua melodii...Prima e Unguentum Sabbati, fireste, in care am recunoscut de la prima ascultare notele din Phantom of the Opera.
A doua melodie este Cu Chulainn, care se aseamana surprinzator de mult cu PET SHOP BOYS - Go west :|
http://www.youtube.com/watch?v=7NZ04BG7TfA
Exceptionala a fost Land of Cannan, si desigur, ultima piesa din album.
Cred ca se merita sa merg la concert!

Alex spunea...

da...m-am uitat si la cateva inregistrari din mexic...pare destul de ok. eu inca ma mai gandesc.am cam spart bani anul acesta pe concerte, si inca ma mai gandesc.oricuma albumul, satisfacator.

Anonim spunea...

fratele meu, land of canaan e geniala, poate cea mai buna de pe album