MUT

Uneori imi este dor sa fiu mai mic(ca sa nu spun mai tanar). Sa inlocuiesc durerile de acum cu cele de atunci. Mi-as dorii sa fiu iar la mama acasa, sa ma simt sufocat de dictatura ei insa iesind din acel teritoriu si zbatandu-ma nebuneste intre muntii Parang sa fiu LIBER, sa simt adevarata savoare a razelor de soare cazute pe mine, peste tot, sa culeg aceleasi priviri, din nou,si din nou, si tot timpul, sa nu se schimbe nimic decat afisul de la teatru, si sa nu ratez nici o piesa.Sa mai am rabdare la teatru, fara sa ma gandesc ca in afara sa ma asteapta infernul, sa pot sa ma rup de mine si sa fiu pe rand fiecare personaj. Mi-ar placea sa ma simt din nou legat de locul in care ma duc sa invat(sau nu), sa salut oamenii care-i gasesc acolo din suflet, si ei sa faca la fel, sa-mi mai fie frica sa intru la o ora defizica(engleza,franceza,geografie,etc) si sa am banca mea plina de de-toate. Sa stau vara pe terasa la bere si sa barfesc cu Anca despre orice, sa ne stie chelnerii si sa fie caldura de Petrosani, sticloasa si uneori sagetata. Sau sa mai stiu sa iubesc fara sa ma gandesc "mama ce cur bun ai, ce sa mai zic de restu", sa pot sa mai ma simt renascut de zambetele persoanelor care conteaza pentru mine; chiar sa ma ajute incercarea cuiva de a ma incuraja,imbarbata,etc. Sa pot canta melodiile mele cu sufletul pe bune. Si sa fie ca si atunci.Foarte greu, dau sa fiu cu mine de mana.

Doar Daca



Acum, e atat de greu sa ti pasul. E atat de lunga ziua, iar seara cand te pui in pat iti dai seama ca, pe cat a fost de lunga acea zi, pe atat a fost de goala. Fara sa traiesti ceva special, fara sa faci ceva ce sa ti minte peste ani, fara sa iti ramana vre-un zambet al cuiva, un gest al altcuiva, sau un "ceva" al oricui acolo in privirea dinainte-a somnului. Nu stiu voi, dar eu traiesc atat de mult in viitor, astept sa vina acea zi, nu stiu exact care, dar o astept. Nu stiu nici cand va fi, nu stiu nici macar daca o sa imi dau seama in ziua cand va fi, ca este.

ECOU



Ideea e, ca in zile ca astea, nu neaparat ca mi-e dor de trecut insa as vrea sa fie si altfel. Sa am, nu stiu, Ceva, candva, oricum. Desigur, ar trebui sa fiu avar si nesimtit sa consider ca ce am deja nu e frumos si al meu, si ca nu imi este bine, etc. Insa sunt genul de om(limitat probabil...sau nu...) care oricat de mult ar avea implinire sufleteasca intr-o parte, daca cea psihica nu este, totul(sau aproape totul) se naruie.

Sunt omul care daca are echilibrul psihic si nu-l are si pe cel sufletesc, sangereaza mut si intolerant, darama portile nemiloase ale trupului si se lasa uitat se vrea uitat. 

DELIR


Acum, zilele astea, ce au fost si vor mai fi pana cand vor incepe celelalte, am un strop de armonie in oceanul de nebunie. Si nu mai stiu cum sa razbat ca oceanul sa nu sparga stropul si sa-l risipeasca.Mi-e atat de frica sa nu pierd stropul, si sper zi de zi, cu greu si cu soare-n...orice, sper ca stropul sa fie samanta si din ea sa creasca alta...si alta...si alta....si alta...si-ntr-un final oceanul sa se reverse de pe masa orizontului meu si sa lase loc numai stropilor de armonie.

Pictura Naiva



Si cand te gandesti ca acum 6 luni eram mut...si totusi uneori,tot as schimba durerile de acum...cu cele de atunci.

Si Plang...

Pentru o navigare cat mai buna pe blogul Omu si Libelula consultati indexul din dreapta impartit pe domenii de interes.