joi, 22 august 2013

Suflet Lumină



Sicriele aceleași zile
Demult inundate-au pierit,

Prăpastia din lemnul de nuc
Ascunde lumina de suflet.

Pe acord dezolant de pian
Îmi tremură trupu-n surdină,

Căldura mă-nmoaie dar frigul din mine
Mă-ngheață cu ace de mort.

Îmi simt inima în menghină de opiu
Durerea e mută, răpusă de ploi,

Privirile tale pe raze de lună
Morfină de suflet, coji de iubire.

Zile în sufletul gol și stingher
În noapte transcend nemilos,

E-o gloată de demoni prin vene
Iar îngerul singur și alb

Pătează tablou mortuar și închis
Cu picuri acizi de lumină.
22-VIII-2013

joi, 15 august 2013

Siluete

We're supposed to try to be real. But I feel alone, and we're not together. And that is real....


Atât de departe de zilele acestea, oamenii vor ști doar două siluete trecând fericite pe lângă ei, zâmbete și voie bună, priviri îmbrățișate atât de cald de parcă întreaga însemnătate a universului ar fi în acea îmbrățișare. Și-ar amintii cum cu buze de cleștar, doi oameni se contopeau organic și empiric, cum ochii lor nu lasă nici o rază de lumină sau de societate să le tulbure momentul... cum acel fiecare moment devine cumva nemuritor. Sute de oameni vor avea undeva ascuns în mintea lor clipa în care au trecut pe roșu iar mâna ei l-a strâns atât de tare pe el, și chiar dacă nu vor simții emoția și bucuria din sufletul lui... cei mai pricepuți cu siguranță vor fi simțit energia și lumina debordantă ce a explodat prin fiecare por al său. 

Oamenii vor crede că vor fi o viață amândoi, și că acea broderie de mâini țesută din degetele lor calde și umede nu va putea fi străpunsă de nici un război nuclear, biologic sau universal. Vor fi siguri că fiecare clipă va devenii un fir de poliester din covorul moale al împliniri sufletești și că haina țesută de el cu buzele peste corpul ei tandru și moale, va fi unica haină ce îi va ține cu adevărat de cald. Parfumul ei peste privirea lui, atingerea lui peste chipul ei, atât de multă culoare, atât de puțină stângăcie.

Oamenii vor fi geloși de tot ce văd, de atât de multă frumusețe ce stă între doi oameni, de atingerile timide și mistice, de privirea lui când îi admiră simplitatea și parfumul de pur al zâmbetului ei, vor fi geloși pe neîncetatele melodii ce le vor acompania sufletul în surdina melancoliei aburinde... vor fi geloși pe atât de multă fericire neștiind însă că fiecare clipă metamorfozată între ei din fire cosmice, albastre, nu înseamnă altceva decât un alt pas spre nefericita disipare. 

Iar dacă astăzi este acea zi și în mod nefericit ei se vor uita la urmele trecutului consumat împreună alegând cărări diferite poleite cu praful făgăduinței... atunci să ști că sufletele se pot naște în perechi.... dar din păcate mor în singurătate, orbite de iluzia prafului făgăduinței. Și nu mă doare nimic mai tare decât să mă simt LIBER în ”lanțurile” unei îmbrățișări însă să fiu constrâns să trăiesc în ROBIA liberei singurătăți sufletești...



And if I sleep just to dream of you... I'll wake without you there,... Even though I'm the sacrifice, you won't try for me, not now. though I'd die to know you love me, I'm all alone... Isn't someone missing me?... Isn't something missing?....

miercuri, 14 august 2013

Cristalin





Plouă atât de mărunt,
Și-mi simt insomnia prin vene;
Mă duce atât de aproape
Cu gândul de visele mele.

Adorând în zâmbet vraja
Te priveam din altă lume,
Neaua buzelor de toamnă
Se așterne-n blânde urme.

Cu-aroma de tei călător
O șoaptă, lumină de soc,
Împletea în spice de dor
Amor, efemer și deloc.

De-aș putea transpune-n cuvinte
Oricare sărut cu sărut,
Ai face din zâmbete lacrimi
Emoție de vară și lut.

Dar nisipul din mine-i demult
Pierdut de orice alinare,
Iar apa privirilor tale
Adapă nisipul din zare.

Pierdut te privesc părăsit
Și te admir departe tăcut,
Ești visul ce nu se atinge
Și clipa ce fuge-n neștire.
13-VIII-2013

marți, 13 august 2013

Cristal



Ochii tăi 
Din perle negre,
Să îi compun 
Din versuri - 
Să-ți cuprind 
În palmă buza,
Din zâmbetul ei 
Să mă nasc.

Licurici 
În priviri,
Ochii tăi
Privirii mele-
Șoapta buzelor
Pe piept,
Strofă-n sufletul
Adept.

Și cu palma
Îmbrăcată,
Peste mâna
Adorată-
Ploi de amor,
Țipăt de noi,
Și orice
Pierdut în ploi.

Ești zâmbet
În suflet
Cu gust
De-amintire-
Și nopțile
Toate mi-s
Vii
Călătoare,

Ești gândul
Cel dulce
Din apa
De-ocean -
Ești briza
De amor
În suflet
De-amant.
13-VIII-2013



vineri, 9 august 2013

Prin Nopți


Prin nopți de greieri isterici
Cortegiu, motor și sirene,
Țipă pe străzi românii colerici,
Cortegiu, motor și sirene.

Sunt câțiva oameni prin bloc
Claustru, ecou și idei,
Mă fac sa urăsc acest loc,
Claustru, ecou și idei.

Tăcerea-ntreruptă a nopții
Dezolant, metalic lugubru,
La tine mă duce cu gândul
Dezolant, metalic lugubru.

Și oamenii-aceștia de iad
Cangrenă, satanic și trist,
Mă cheamă spre cerul tot fad,
Cangrenă, satanic și trist.

De-a nopților rece privire
Curată, iubită și grea,
Mi-e sufletul plin de iubire
Curată, iubită și grea.
8-VIII-2013

luni, 5 august 2013

Eminesciana

O rămâi, rămâi la mine
Ești în suflet dulce crez,
Tu cu frunze verzi, priviri
Eu cu inima ce-o alini.

Atât de fragedă, te-asemeni
Unei raze de lumină,
Sunt adânc pierdut în tine
Ești mireasma lunii pline.

Și dacă ramuri bat în geam
Și mă cutremur noaptea,
E ca în vis tu să-mi apari
Zâmbind și să dispari.

La steaua care-a răsărit
Adânc în suflet pașnic,
Să-i fie mire gândul meu
Și-un suflet demizeu.

Mai am un singur dor
Prin șoapte de mătasă,
La pieptul tău să mă-mpletești
Și să mă simt acasă.

Vreme trece, vreme vine
Suflet gol, suflet pierdut
Să te chem, să te ador,
Suflet drag, suflet de dor.

Stelele-n cer
Le-ai împrăștiat cu privirea,
Erai frumoasă și din ploi
Îmi croșetai menirea.

Nu credeam să-nvăț a muri vrodata;
Tânăr suflet de lumină
Vechea limbă-mbrățișată
Om iubit ca niciodată.

A fost odată ca-n povești
În vremuri de răscruce,
O viata grea ce o iubești
Și lacrimi îți aduce.

Pe lângă plopii fără soț
Să te-ntâlnesc în noapte
Să îți sărut amorul tot
Să ne iubim cu șoapte.
04-VIII-2013

joi, 1 august 2013

Pe note de ceară



Între șoaptele acelei zile, te asemăn unui înger. Ești plină de lumină iar obrajii îți sunt de catifea. Mi-aș dori doar o clipă eternă cu privirea ta amant să fiu, să-ți sorb lacrimi și vise iar prinse de ele, stropi calzi din suflet și gând. Ești tremurul din piept cu note armonioase cântate din nai, iar eu sunt a doua vioară visând să pot fi cândva prima.

Privesc atât de departe de mine, prin crengile pădurii verzi, raze jucăușe se scaldă prin pârâuri, iar pașii tăi scârțâie sub frunze căzute din sufletul meu. Îți mângâi în sărut talpa, ești atât de frumoasă, te strâng aproape de mine, îmi sorbi cu privirea buzele, te chem iar tu vi... îți spun ”nu pleca”, iar tu te ascunzi, tresari și dispari. Privesc cerul gol și nu pot să nu mă simt frate cu el.

Îmi lipsește fiecare strop al fiecărei clipe, zâmbetul tău când ne vedem prima oară... și pudicul din fiecare prim sărut... iar buzele tale-s eterne, eu sunt efemer.