Eminesciana

O rămâi, rămâi la mine

Ești în suflet dulce crez,

Tu cu frunze verzi, priviri

Eu cu inima ce-o alini.

Atât de fragedă, te-asemeni

Unei raze de lumină,

Sunt adânc pierdut în tine

Ești mireasma lunii pline.

Și dacă ramuri bat în geam

Și mă cutremur noaptea,

E ca în vis tu să-mi apari

Zâmbind și să dispari.

La steaua care-a răsărit

Adânc în suflet pașnic,

Să-i fie mire gândul meu

Și-un suflet demizeu.

Mai am un singur dor

Prin șoapte de mătasă,

La pieptul tău să mă-mpletești

Și să mă simt acasă.

Vreme trece, vreme vine

Suflet gol, suflet pierdut

Să te chem, să te ador,

Suflet drag, suflet de dor.

Stelele-n cer

Le-ai împrăștiat cu privirea,

Erai frumoasă și din ploi

Îmi croșetai menirea.

Nu credeam să-nvăț a muri vrodata;

Tânăr suflet de lumină

Vechea limbă-mbrățișată

Om iubit ca niciodată.

A fost odată ca-n povești

În vremuri de răscruce,

O viata grea ce o iubești

Și lacrimi îți aduce.

Pe lângă plopii fără soț

Să te-ntâlnesc în noapte

Să îți sărut amorul tot

Să ne iubim cu șoapte.

04-VIII-2013