marți, 21 aprilie 2015

Sinus





Minunat. Atât de celestic, atât de ascuns.
Sublim. Cu ochii în taină, privind, așteptând.
Și toți trandafirii, ascunși între poze
În taină cu noapte, atât de majestic.
Cuprins peste șoapte, atât de majestic
Durerea cuprinde. Mânjește tot cerul.
Atât de celestic, minune, iubire,
Durere și crez, adânc și ascuns.
Și ochii să-i ard în poze cu noi,
Minune și câtă aromă.
Când să mai ascult, departe în timp,
Ceasuri torid, ascunse în lacrimi?
Iar sufletul meu, atât de albastru,
Cadență de spin, calvar de abis.
În noaptea cu luna, desprins și golit,
Cu coaja arzândă, cu noaptea urlândă.
Și ploile toate, cu dorul din ele,
Ma duc dinstre mine, cutremur și stop.
Și atâta dorință, și dulce căință,
Melancolic absente, durerile sting.
Dar unde e noaptea, și toată minunea?
Ah tu imperfectă și veșnică rană,
Atât de celestic, atât de ascunsă.

Un comentariu:

Anonim spunea...

genial...