Nici nu știi cât îmi lipsești,
În suflet să compun simfonii,
Cuvintelor să le aduc înțeles
Din gândul ce se stinge tine.
N-ai să-nțelegi niciodată
La fel cum nici eu n-am să știu,
Te visez în noapte iar ziua
Cu ochii deschiși te compun.
Și ne unim în noapte cu gânduri
Culese-ncolțit din Stănescu,
Cu rime și versuri opace
Ne-mpreunăm nemurirea.
Mi-aș dori și eu să pot scrie
Poeme atât de absolute,
Dar în lumina creației lor,
O umbră argintie rămân.
Mai mult sunt suflet decât trup
Îmi spui cu vorbe dulci
Dar în absurdul clipei lungi
Aș rupe din tine să mă lași.
Dar n-ai să-nțelegi niciodată
În suflet compuse-armonii,
Cu rime și versuri opace,
O umbră argintie rămân.
27-III-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu