Cu zilele dorm, cu noptile sper, si tarzie e soapta de dor. Imi sunt straine cararile, si gandul cu tine amant, si-n scurte sclipiri de popas... traiesc printre scanduri. Si-i patul de lut, cearsaful de ceara, fumul mi-e plapuma grea si prin tot, astept despartirea. Nu mai cunosc drumul asta, papucii mi-s menghina grea, calaul mi-e pasul si praful, ajung sa adorm dependent. Dependent? Introvertit si ascuns, exrovertit si rapus. dependet... Probabil uitarea nu doarme. Si-n urma castelului mut, e-o umbra laptoasa si grea. E lumina ascunsa-ntre tigle, si soapta iubirii caprui. Popas, cuminte, tacut, defect si cainta, amurg si dorinta, ploua... simfonie tragica, simfonie scurta, cantec cu final, cantec uitat, rima ascunsa, copil dependent. Popas. Dependent? Social de urat, pierdut de frumos... tacere, si inc-o secunda.
De unde sa gasesc ce altii nici nu stiu? Cum sa mai astept ce nici nu a pornit? De unde sa mai iau de unde nici n-a fost? A cui sa fie rima ce sufletul o roade? Si unde-s toate unghiile ce imi ciopleau fiinta? unde-s toti copii ce imi scriau poema? Mi-e dor sa ploua rar, mi-e dor de ziua-n care, degeaba era ploaie caci soare tu-mi erai.
Cauti in gand si te trezesti promoroaca. Discontinuu, abstract si lucid. Dopat de senzatii, sevraj de implicatii. Te astepti sa auzi, sa te auzi, sa te auda, si cautand nu-ti simti uitarea, nu-ti cunosti chemarea. Si pleci. Degeaba te-ntorci.
Voi mai sti maine sa caut ce nicicand nu pot gasii?... Dar ieri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu