Omu' si Libelula: Berna - Ursul din Alpii elvetieni

O adevarata Capitala Europeana. Desi Elvetia nu se numara printre membrele Uniunii Europene si nici nu-si doreste acest lucru prea curand, Elvetia este de departe una dintre cele mai civilizate, moderne si dezvoltate tari ale Europei. Berna ca si capitala a Elvetiei se ridica la inaltimea coroanei pe care o poarta fiind un oras exemplar in care impletirea vechiului cu noul este in perfecta armonie, un loc in care traditiile si bucuria de a sarbatorii sunt la rang de mare arta. Un loc special.

Fiind amplasta pe Raul Aare si la poalele muntilor, peisajele care se descriu colindand orasul sunt greu de descris in cuvinte. Apa raului este cum eu unul nu am mai vazut in nici un rau, si in nici o apa care mi-a fost data sa vad. De un albastru-verzui clar, lipede curat, pur si impresionant. De pe etajele orasului, pentru ca trebuie mentionat ca centrul orasului se intinde pe adevarate nivele, se pot admira muntii Alpi in toata spendoarea lor, iar de pe etajul superior al orasului poate fi admirat intregul Burg amplasat pe o peninsula formata de Aare. Acela este vechiul oras. Cum privesti in drepta se inalta catedrala Bernei apoi usor lateral stanga Casa Parlamentului, si peste tot in jur case in stil germanic si porti ale orasului.

Legenda spune ca orasul a fost creat de un iscusit vanator. Acesta isi dorea mult sa intemeieze un oras insa nu stia cum sa-l numeasca.Astfel s-a hotarat ca numele orasului sa fie dat de primul animal care il va intalni la vanatoare in Alpi iar acesta a fost un urs. Si astfel Berna devine orasul URS al Europei si capitala Elvetiei. Peste tot pe unde te invarti, Simbolul orasului este prezent, pe steaguri, pe cladiri, in muzee, pe steme, peste tot. Este un simbol frumos al orasului care nu se uita si nu se neglijeaza.

Oamenii sunt ceva mai aristocrati decat cei cu care ne obisnuisem in Basel, mai scurti in vorbe si nu atat de comunicativi, insa ospitalitatea lor este in continuare, impecabila. Si de asemenea se simte dorinta lor de a fi darnici, atenti si ospitalieri. Nu il fac ca pe un lucru fortat. De asemenea nivelul de cultura civica este la cel mai inalt standard, civilizatia si comportamentul pe strada fiind demn de un oras european, cu locuitori europeni ai secolului 21. Curatenia, ordinea si disciplina insa si bunadispozitie, bucurie si distractie. In cele 4 zile cat am stat am prins o adunare a galeriei FC Bern care se adunase in Parcul Munster(cred ca asa se numeste) pentru a pleca la meciul de campionat cu Fc Basel. Ce va pot spune? In Elvetia consumul de alcool pe strada este permis, toti erau cu beri, steaguri cu clubul favorit, toti imbracati Galben-Negru, toti fericiti, scandand despre echipa preferata, mancand, simtindu-se bine. In momentul in care s-a dat semnalul de plecare, cativa dintre membrii galeriei (care probabil numara undeva la 300 de persoane) au luat fiecare cate o punga si au inceput saa colecteze de pe jos, de la colegii lor si din intreg parcul toate ambalajele folosite pentru a le depozita la gunoi. In urma lor a ramas totul la fel cum era inainte de venirea lor in parc, curat si ordonat. In parcuri, copii se joaca, adultii si ei, jocuri diverse si unele neintelese de mine. Unii altii alearga, fac yoga, altii iasa cu catelul la plimbare. armonie. Si pentru ca tot veni vorba despre catei trebuie mentionat ca Un elvetia a inventat cunoscutele (pentru tarile civilizate) cosuri de gunoi prevazute cu saculeti de colectare a reziduriilor lasate de animalul de companie. Nu mai retin exact cum se numeste aceasta inventie insa este inventata in Elvetia la mijlocul anilor 1900 pentru a ajuta iubitorii de animale sa se integreze cu patrupedele lor in societate,pentru a se permite accesul cu patrupedele in toate parcurile si locurile publice. O inventie care respecta, si impune disciplina.

A doua manifestatie pe care am surprins-o in Berna a fost festivalul de Paste care a avut loc in a doua zi de paste. Se sarbatorea pacea si armonia, venirea primaverii si iubirea. Sarbatoarea fiind amplasata in Piata Victoriei, piata in care se inalta impunatoare Catedrala a orasului, acustica a fost impecabila. S-au consumat carnaciori, bere, mancaruri traditionale,s-au distribuit fluturasi prin care erai informat si invatat cum sa te manifesti impotriva izbugnirii razboaielor si a armamentelor. Iar apoi o trupa de cantareti locali, mai exact doua violoniste, un tip la chitara/acordeon, doi tipi la percutie si un tip la contrabas au incins atmosefera cu muzica traditional Elvetiana.

Partea frumoasa si interesanta a venit in momentul in care Gazda evenimentului, care avea un microfon wireless a venit in mijlocul oamenilor si a inceput sa ii imbie la dans. Si nu doar atat ci la fiecare melodie invata publicul doritor despre cate un dans traditional iar acestia se puteau "inrola" in armata de dansatori. Ai crede ca erau putini. nu a fost asa, intregul spatiu din fata scenei fiind umplut de oameni de toate varstele(si cand spun toate varstele ma refer de la 2 la 80 de ani), care mai de care mai nepriceput insa cu dorinta de a invata, cu placerea de a se distra si de a se bucura fara inhibitii de o sarbatoare a orasului, de un mesaj puternic catre toti oamenii de a lasa armele si razboaiele, ura si vrajba pentru a imbratisa iubirea si armonia, dansul si voia buna.

Si cel mai placut era sa vezi cum toti dansau impreuna, fiecare cu fiecare, fara inhibitii sau idei preconcepute, oameni de culoare, arabi, chinezi, elvetieni, mexicani, americani. Erau de peste tot si toti dansau cum stiau mai bine si se simteau bucurosi sa ia parte la o sarbatoare in aer liber. Foarte frumos.

Apoi in alta zi am urcat pe la cota 800, la poalele muntilor pentru a admira de la cel mai inalt nivel frumusetea orasului. Urcatul se face cu telefericul(sau pe jos daca te tin picioarele) iar acolo sus, un platou imens, plin de verdeata si copaci, parc pentru copii, hotel, dar mai ales NATURA. Fiind un platou imens este partajat in vreo 6 "trasee" pe care le poti face pentru a admira intregul peisaj. Noi am facut doua, unul care facea turul platoului si al doilea pentru a cobora in oras. A fost ceva de vis. Prospetimea naturii, mirosul de iarba si papadiile, toporasii, vacutele si bivolii(turme intregi presarate pe dealuri), soare, curatenie, pasii nostri si a celor din jur. Zone de camping prevazute cu gratare publice unde sa-ti poti pregatii mancarea, turnul din care vedeai intreg orasul si intregul tinut. Ceva superb.

Alegand al doilea traseu, cel mai lung probabil care se sfarsea la poalelel dealului (de unde luasem telefericul) am avut parte de asemnea de surprize placute. Am trecut printr-un sat traditional elvetian, cu case din lemn si decoratii de sute de ani, Am admirat gradinile oamenilor atent lucrate si lanuri intregi de cereale abea rasarite. Apoi ne-am intersectat cu un grup de biciclisti care faceau coborari montane pe biciclete special concepute pentru asa ceva, ei fiind echipati pana in dinti cu echipamente d eprotectie. Vreau sa mentionez ca inca de sus, biciclistii care doresc sa coboare dealul au traseu special conceput pentru ei, cu denivelari, pante si curbe periculoase, zone de salt, etc. Cunoscatorii probabil stiu mai bine. Totul foarte bine organizat, delimitat si respectat. nimeni nu incurca pe nimeni. De asemenea nu am putut sa nu observ cat de mult sport fac elvetienii. Plin de oameni care alergau, si nu oricum ci de jos in sus, facand traseul pe care noi il faceam in coborare, in urcare. impresionant. Ne-a luat vreo 6 ore sa facem cele doua trasee, am cazut lati cand am ajuns jos iar ei erau ca si dupa o plimbare usoara pe un parc de panta 0. Am fost invidios. Poate ma apuc si eu de alergat.

Acum sa vorbim putin despre muzee. Nu am reusit sa vizitez decat trei muzee. Muzeul de Istorie A Bernei/Muzeul Albert Einstein si Muzeul de Arta si Arta Moderna/Contemporana. Au fost impresionante toate 3. Si nu ma refer neaparat la ceea ce contin ci la ordinea si modul de expunere a exponatelor, la modul de a atrage privirile vizitatorilor, curiozitatea oamenilor. Camera de sticla de la intrarea in Muzeul Einstein impresionanta, Camerele cu documentare despre Chile si America de Sud, Lumea araba din Africa, Filmuletele moderne si destul de subliminale si complexe despre protejarea naturii si lupta impotriva violentei, Expozitia "vulgara" cu desene in creion facute de Picasso, picturile artistilor elvetieni, sunt doar cateva dintre "atractiile" care m-au impresionat, iar modul de expunere si ideile unice, cum eu nu am mai vazut in alte muzee. Nici macar in Louvre. Pozele de mai jos va vor convinge. Din pacate nu sunt poze decat din muzeul de Istorie pentru ca in cel de arte pozatul a fost interzis.

O alta zona foarte frumoasa este zona Gradinilor de Trandafiri, care este o zona cu parc la malul Aare-ului unde sunt tinuti in captivitate 2 ursi, femela si mascul. Desii spatiul destinal lor este destul de mic, ei pareau multumiti si fericiti de locul lor. Ba mai mult, "Mama Urs" nascuse cu 7 luni in urma 2 pui si deci am avut ocazia sa vedem 4 ursi simpatici dar putini cam doborati de caldura. De pe acel platou (pentru ca este de asemenea la un nivel mai inalt al orasului) se poate admira in toata splendoarea sa vechiul oras amplasat pe peninsula. Superb.

Una peste alta, Berna este un oras care isi merita titlul de Capitatla a Elvetiei, este un oras complet, cu sute si sute de ani de istorie, Orasul in care Einstein a studiat, elaborat si enuntat legile Relativitatii. Un oras din care pleci cu dorinta de a revenii pentru a vedea ce a mai aparut nou, frumos si original.

POZE