vineri, 22 octombrie 2010

Si n-ai stiut...

Si n-ai stiut cum se-ntrece timpul cu fulgii de cenusa, si n-ai stiut de ce fumul se-agita, devine stapan,  pe tot ce te-atinge si plange...si-i scrum.


N-ai stiut sa privesti mai departe de sticla golita, in seara de-atunci spre seara de-apoi, si privind indelung simteai cum doar bulele alearga parca nebune, pe sub piele si deasupra ei, isteric, cum se sparg. In gand, acum imi plimb atatea ganduri, atata haos, neliniste, dureri. Mi-e somn, dar nu mai vreau sa dorm, mi-e foame...dar nu mai vreau sa mananc... mi-e orice...dar nu mai vreau sa ORICE... vreau sa...CEVA. Dar... tu.. n-ai stiut s-apleci privirea, in al ochilor mei gust. N-ai cuprins in palma-ti de fir umed al sufletului rost, si precum mercurul pe parchet, s-a spart trist si jucaus si s-a scurs in crapaturi. Mai strange-l daca poti!!


Cum ploua azi, ploua si ieri, iar de maine de va ninge, al fulgilor cenusa grea, sa-mi acopere fereastra. Macar nu va mai fi frig.


Si n-ai stiut sa sti de mine...


















Un comentariu:

Simona spunea...

Foarte frumos !!! :)