miercuri, 21 ianuarie 2015

Of tu, înțelepciune



Să mori atât de tânăr, iubit de-atât de mulți,
Să lupți atât de crâncen, zâmbind, iubind lumina,
Zâmbind trăirea, nemurirea, atât de tânăr, atât de plin.

Să nu cunoști decât iubirea, să simți priviri nestinse,
Având un rost în suflet viața, of tu sămânță a-nțelepciunii
Să nu cunoști decât lumina, și șoapta dintre stele.

Ne naștem azi ca să iubim, și de iubire duși
Ne aruncăm cu mintea-n viață și trupul în neghină,
Ah și ce tiran e cerul când cu răpusul asfințit
Tu nu renunți ci îi zâmbești și viața o cinstești.

Ca tine să mai fie mii, și sute de oștiri,
Ai mintii drepte slujitori și-ai sufletului alb
Adepți ai ne-nfricatei raze, of tu înțelepciune.

Iar cum necruțător te stingi, celulă cu celulă,
Te vei aprinde-n veci cu-n soare și cu raze în priviri,
Acolo-n veșnica iubire și-n nemărginita lume
A sufletelor ce-au știut în taină, pe tine să te-aleagă
Mentor, tată, suflet drag, zâmbind trăirea, nemurirea.
21.01.2015


” Viața e un dans al celulelor. Moartea, desăvârșirea energiilor. ”

Niciun comentariu: