Opreste-te Idee

Si opreste-te idee
Sunt singur intre stele,
Ma-mbraca cerul cu ele...
Opreste-te idee.

Aprinde felinare
Si-ascunde intre ele
Macabrele unghere,
Aprinde-le cu ele.

Iubire am gasit
Si ura-n toate cele.
Picura noptile grele
Apusurilor mele.

Inchide geamul mintii,
Deschide usa sortii
Si lasa-ma uitarii
In fulgerele marii.

Aprinde doar o raza
Si lasa-le pe restul
In geamat discontinuu
Pe cer sa se inchine.

Si lasa-ma idee
O zi in plus cu ea,
Si cauta-mi iubirea
Imbraca-ma cu ea.

Sunt singur intre stele,
Macabrele unghere,
In geamat de placere
Opreste-te idee.

23.08.2012



Hide myself on the dark side, alone
I've run so far
To find my way
Then I dream again.. alone

Nimic Interesant 8

De-atatea nopti aud plouand..aud materia plangand... sunt singur si ma duce un gand..spre locuintele lacustre...



Si privind in urma egalului eu... contopesc idei de margele. Incerc sa reiau un titlu sublim, il intorc... il gasesc il aprind, iar in urma fumului sau.... sunt zile si nopti...si iar zile. Ma trezesc si privesc peste ziduri, aceeasi cadenta, acelasi destin. Aceeasi oameni, baston si orbire... acelasi peisaj efemer, aceleasi ziduri zdrobite, picturi peste chipuri si zel. Si ma las parca-n jos, sa ajung la radacini, sa nu mai exist...sa nu vad, sa nu simt, sa nu stiu.



Cata culoare..si cata splendoare... si soare..si verde si raze si ape. Nori de abur cu stropi de diamant. Si un colt de luna ce nu vrea sa plece. Iar noi stam inchisi, cu ochi-n absurd. privim artificial, gandim la abstract... asteptam o minune cand ea este in tot ce e dincolo de zidul ce desparte un suflet al nostru...de frumosul etern. Si ce e tragic e ca eu... da eu... ma aflu printre voi... Unde-mi sunt oare simtirile, nevoile... absolutul? unde sa mai caut pasii ce s-au pierdut cu zborul... Si aripi ce se-adapa din vantul ce inunda un cer cu iasomie...si-un gand cu nemurire.



Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.. si mă durea mâna ca o ghiară, neputincioasă să se strângă...
si m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Sunt Zile...

sunt zile in care ne aruncam in gol. Voit, cunoscand caldarea ce visul ne inunda, cunoscand ochii spre care vom privii. Dar nu-i asa? riscul e prea dulce... soarta prea amara. Si cadem...si ne afundam, stam cu mainile intinse, de parca am zbura. Cand defapt suntem in cadere libera.



Si apoi ajungem la fund, si ca de fiecare data cordelina pe care suntem siguri ca ne-am legat-o inainte de salt, e mereu prea lunga. Acel "stiu ce fac", "am totul sub control", "nu are ce sa se intample". nu e niciodata acolo cand ajungi la capat, ca sa te traga inapoi, exact asa cum ai planificat...cum ai calculat cu precizie de lunetist. Nu, mereu te izbesti frontal... mereu esti in aceeasi otrava a propriei dezamagiri. Si, nu e nimeni vinovat..decat TU.

Sunt acele zile in care ti-ai dorii mai mult, desi nu speri nimic. Acele zile in care parca iti atingi idelul cu degetul... ca apoi sa-ti fie taiata toata mana. Zilele in care "as vrea" inseamna "dream on", "simt" inseamna "e vina ta"... " te iubesc" inseamna "prea tarziu".

Iar in finalul acelor zile, cand ajungi sa te odihnesti... ramai suspendat cu privirea in bezna tavanului, cu gandul dus undeva in "parca trebuia sa fie altfel" iar cu sufletul ascuns in "eu ti-am spus sa nu-mi dai drumul". E noapte din nou... si mergand agale la culcare...defapt...abea m-am trezit.

Clipa

Peretii acestia...si-atatea parfumuri. Mi-as dorii sa sigilez camera, sa nu te mai pierd din parfumul peretilor, aroma asternuturilor, atingerea ce inca sta intinsa pe mana tremuranda, gustul buzelor ce-mi ard si-acum tumultul de pe suflet. zefirul ce fruntea mi-o mangaie. E atat de multa tacere, si bestiile tac, vecinii nu bat, copii nu tipa, muzica se-aude... dar nu are gust.

Si oare cum se numeste dorul care nu plange, tristetea despartirii atat de intensa incat nu poti plange... incerci sa te trezesti din vis... si nu reusesti, iti cauti totemul, dar nu il gasesti... si ramai acolo... si poate e vis....dar probabil nu e. Mi-e atat de dor de tine.Dar nu plang... ce simt nu se traduce in lacrimi...

De ce nu m-ai invatat cum sa privesc tavanul cand nu esti aici? de ce nu mi-ai aratat cum sa ma invelesc cand nu mai am patura bratelor tale? De ce nu mi-ai desenat secretul muzicii cand tu esti plecata.....sa o pot intelege, sa pot lua lingurinta ratiunii si sa gust din cupa de note a fiecarei caramizi muzicale ce ne compune de la do la si.... de la alfa la omega.... de la nord la sud... de la tine... la mine... de la noi.... la noi...

Mi-apar zilele fara culoare, am atatea de facut si totusi.... nimic imi pare totul. Insa voi face stiind ca doar asa... ma apropii tot mai mult de tine... imi lipseste teribil poza cand ma lasai sa iti sorb fericirea... si zilele lungi si frumoase, si franghia impletita din trupuri evaportate sub vraja nocturna.


Si mai celestic decat zilele acelea... vor fi doar zilele eterne....

P.S. I Love You...

Si...Sa nu ma uiti...

Play

CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi... 

(Pablo Neruda)

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.



As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica



As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!



Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.



Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...



Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.



Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.



Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.



Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.



Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.



Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.



Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."  

 (Gabriel Garcia Marquez) 

P.S.: I LOVE YOU 

Clipa Milenara

Te vreau pe-al inimi-mi soclu. Sa planga noaptea... sa cada iubire, sa planga si ochii tai... si sa fi frumoasa, iar sufletu-mi sa-ti fie, coleg de soclu.



Stelele rad, atata lumina. Copii se bucura, iubire e totul. Si trece secunda, vine momentul.... si toata esti Soare, si Luna voi fi.

In Urma Clipelor

imi simt sufletul otravit... departate-mi sunt cararile si stau...privesc monitorul si tac... ti-as spune cata nevoie am sa fi aici.... sa fiu acolo...sa fim... insa ceasul e mut... sta si ninge peste mine cu secunde... secunde ce dor... picuri de opiu.... ma simt descult prin mintea ta plina de cuie... ma doare si cad... ma ridic si ma lovesc de pragul societatii... sunt atat de singur.... si poate am ales asta.... poate nu stiu sa privesc altfel... sa traiesc....sa gandesc... sa fiu...


Sunt zile ce nu se uita.... tremurul....lacrima.... durerea.... iubirea. Voi ramane sa gandesc, sa simt si sa ma intorc... cu toate clipele...cu tot apusul.... ploua.... dar ninge de sus.... e soare...dar ploua de jos... suntem tineri si departe de toate....  de ce sa ploua....de ce sa ninga.... de ce eu?


Cand voi invata mersul, voi adora sa merg.... nu voi alerga, nu voi dansa, nu voi zburda...voi merge. bucurandu-ma ca am invatat mersul. Sunt atat de singur..... ma surzesc peretii... si lumina ce se manjeste aproape opac pe mine....pe taste si pe geam.... ingroapa tacerea in nopti.... si clipele... mieii uitati ai clepsidrei... ce viata ciudata.... se cerne-asteptata de noi doi in soapta.... in vise divini... si-n viata straini...


Si-n urma clipelor... intoarce doar o geana....

POT

POT

"Si intru in mine

Si plang de iubire

Atat de departe de tine

As vrea nemurire."

Cuminte in colt privesc imprejur.

Camera-i goala, fumega a dor.

Palpaie-un bec, intuneric in jur

E liniste acra, batai ce ma dor.

In drepata orbirii e-o raza in alb

A lumanarii tacuta mocnire.

Intind mana stanga, ma arde si stau

Sa-i invat oglindirea.

Si caut peretii cu ochii orbiti,

Ma uit pe fereastra, ma vad cum privesc...

Privesc ce-am in mana...

E sufletul tau.

Sunt zile-ntregi ce nu mai sunt

E scrum pe geam, in colt si in suflet,

Sunt ani si ani ce vor sa vina

Si-i foc ce arde, dans ce plange.

Nimic interesant 7

Atat de multe zile, atat de putine ore.... si atatea clipe cu atat de putine ceasuri. Simt cum timpul ma afunda cu fiecare secunda.... iar orele sunt prea putine. Cum? de ce.... pana cand. Speranta moare ultima se aude. Si pana atunci murim noi... Norocoasa dracului. Sau nu?:)



Si s-a lasat frigul. Macar se ingroapa mizeria, mucegaiul si cangrena sociala. Macar putem da vina pe ceva pentru hoarda noastra de esecuri de zi cu zi. Suntem o armata de cadavre, oameni care s-au sinucis cu arma proprie numita ignoranta iar piatra cu care s-a ascutit arma se numeste Pedeapsa Democratiei Libere. pacat ca nu s-a predat greaca in scoala atunci cand trebuia...



Sunt atat de multe zile.... iar cu noptile parca e si mai greu. Ratiunea pe strazi doarme. Si raman doar cariile, lesurile atarnate prin copaci si frunzele nevinovate care ard sub luna. Sunt strain propria tara, sunt sclav in propria lume, sunt ucis de propria mana si tot ce pot face e sa-mi tai acea mana, sa devin nonSTRAIN in tara altuia si rege in lumea oricui. Voi ramane cel mai fericit ciung, cu coroana made in Demos si apartenenta in Cratos. Protestul este inutil. Vom murii. Ca suflet, ca tara, ca orice. Si tot ce vad pe geam e cimitirul. Singura granita a bucuriei.

Noapte buna Romania.

Limbs...

e cerul atat de enorm....



e visul atat de albastru....



...si picuri de ploaie duiosi....



si nopti cu podele de lemn...



....unde sa-ncapa eternul?...



cand biblia mi-e-mbracata-n coperti....



Tacere...uitare....amor.

Elegie in Prag de Vara

Sunt...

...al ochilor tai geana si-al mintii mele sclav, al ceasurilor clipa si-al norilor uitare.


...tot ce n-am mai fost, si nimic din ce voi fi.


...soapta dupa tipat si glasul dupa vis. Oglinda dinspre mare si ploaia din senin. 


...ceata ce cufunda, al mintii efemer si norii ce te-ngana sa plangi si sa ma uiti.


... clipele de joi, eternul de oricand, petala ce se usca si clipa ce s-a dus.


... zambetul tau tandru si buza ce se-aduna, sunt linistea din ploaie si tunetul ce suna.


...sunt pata de abis din pata de culoare si sunetul viorii ce canta dintre scanduri.


...Est cand tu esti Soare si Nord cand esti O Stea.


...tristele povesti cu vesele coperti si palidele lacuri ce-mi umplu trupu-n apa.


...toata incarcarea si pielea de azur, sunt neaua de buchet si soapta de-amintire.


Acum... doar lumanarea decoreaza casa si peretii, si ma gandesc la tine, cu pleoapele plecate, pupilele uitate, sunt toamna vietii mele... si-al ochilor tai geana...

I miss... Dew

Cu zilele dorm, cu noptile sper, si tarzie e soapta de dor. Imi sunt straine cararile, si gandul cu tine amant, si-n scurte sclipiri de popas... traiesc printre scanduri. Si-i patul de lut, cearsaful de ceara, fumul mi-e plapuma grea si prin tot, astept despartirea. Nu mai cunosc drumul asta, papucii mi-s menghina grea, calaul mi-e pasul si praful, ajung sa adorm dependent. Dependent? Introvertit si ascuns, exrovertit si rapus. dependet... Probabil uitarea nu doarme. Si-n urma castelului mut, e-o umbra laptoasa si grea. E lumina ascunsa-ntre tigle, si soapta iubirii caprui. Popas, cuminte, tacut, defect si cainta, amurg si dorinta, ploua... simfonie tragica, simfonie scurta, cantec cu final, cantec uitat, rima ascunsa, copil dependent. Popas. Dependent? Social de urat, pierdut de frumos... tacere, si inc-o secunda.

De unde sa gasesc ce altii nici nu stiu? Cum sa mai astept ce nici nu a pornit? De unde sa mai iau de unde nici n-a fost? A cui sa fie rima ce sufletul o roade? Si unde-s toate unghiile ce imi ciopleau fiinta? unde-s toti copii ce imi scriau poema? Mi-e dor sa ploua rar, mi-e dor de ziua-n care, degeaba era ploaie caci soare tu-mi erai.

Cauti in gand si te trezesti promoroaca. Discontinuu, abstract si lucid. Dopat de senzatii, sevraj de implicatii. Te astepti sa auzi, sa te auzi, sa te auda, si cautand nu-ti simti uitarea, nu-ti cunosti chemarea. Si pleci. Degeaba te-ntorci.


Voi mai sti maine sa caut ce nicicand nu pot gasii?... Dar ieri?

Probabil....

norii prajesc vise de zahar.... si era atat de senin acolo. Ascund in cer priviri aruncate de sus. Ma plimb cu gandul prin zapada norilor. Inca nenascuta. Aprind stelele care nu se mai vad. Se simt.

Nimic interesant 6

De-atitea nopti aud plouand, aud materia plangind...Sint singur, si ma duce un gand... spre locuintele lacustre....


N-am mai citit de atata timp Bacovia. Am si uitat cum se scrie. Zac in rozul nocturn al camerei deja murdare si nu privesc deloc in fata. Mi-e greu sa respir si...da, sunt singur. De-atatea nopti m-aud plouand, aud fiinta mea plangand... Banal. Contemporan.


Si zilele trec, si trec...si trec. As vrea sa retraiesc viata, cu spini in talpa si dureri in suflet. As vrea sa ma trezesc in stropii noptii ascuns de nelinisti si sa plang. As vrea sa ma doara si cand imi trece sa ma doara si mai tare. as vrea sa plang si apoi sa uit. As vrea sa iert si sa fiu iertat si in zilele in care nu mai pot astepta, sa alerg. Sa cant, sa tip. Sa vad rostul soarelui....


Sunt atatea zile de cand zero absolut domneste. Mi-e greu sa fiu eu, sau sa fiu tu, sau oricine. Ma zbat parca prea putin si totusi simt ca nu mai pot. Si nu metaforic vorbind. In gand imi spun doar vorbe grele, imi ucid si ultima speranta. Si mi-e dor....Atat de dor de tine. LUTul ma-mbraca si ma tine atintit si-njurul braului ma strange, nu mai pot sa respir si te chem, pe note si versuri, te chem pe fructe si raze, te strig pe greu..si mai greu. Imi lipsesc zilele de vara cand ascunsi de ori-si-cine stateam imbratisati, privind catre buzele ce stiau pe-atunci iubire sa compuna. Mi-e dor sa te superi si sa ma strangi cu mana tremuranda, cu ochii-nlacrimati in iubire. Mi-e dor de parc, si scari, mi-e dor de tot. Curand... si inca-o zi.


Nu cunosc zilele, nu-nteleg noptile. Nu descurc vorbele, of si atat de mult mi-as dori sa ploua cu uitare. Sa ma trezesc maine si sa fiu mai tanar, sa fiu mai prost, mai mic, mai urat, dar in PACE. Sa privesc pe fereastra si sa vad muntii, frigul si zapada, turnul bisericii, mingea copiilor pe cimentul imbibat in atatia pasi. Sa privesc copilul in oglinda si sa nu-nteleg, sa nu judec ca acum. Doar sa privesc. Cu ochi de caine iubitor, sincer...pur. Sunt atat de tanar dar ma simt atat de batran. Sunt atat de iubit dar ma simt atat de uitat. Iar tu. Departe ramai.

Si-apoi mai lasa doar o data din ganduri sa-ti reverse, al vremurilor vraja, ce printre crengi se-alearga. Si-nalta fruntea mintii cu stoluri de pacat, si vesteda uimire ce noaptea alba-o cerne. Canta doar in gand, si nu cu voce tare, mai lasa doar o data, piciorul tau in mare. Asculta drept din soare, un cantec si prin ei, ingroapa-n luna amorul apus de printre zei.


Si-n urma zilei schioape ma-nchin la usi inchise, astept sa-junga ziua si noaptea cea dintai.

In Gandul Demonilor

Si-mi simt sufletul...mugur de fluier.... Parca a trecut o vesnicie si totusi. E tot aici. Esenta secundei se pierde. Ca si o picatura de cerneala cazuta in mare. Ea trebuie sa-si imparta fiinta in miliarde de parti. Dispare. Si cu ea, orice speranta.


Si tare-i tarziu... si n-am mai murit. Cadent se strecoara norii peste soare, si-i iarna, si alb... departe-mi sunt eu. De coltii de fildes si demoni albastrii. De viata umbrita-ntre stanci. Nu mai stiu, si-atunci ingan vantul rece peste omul din statie. Iar soarele tandru... lumineaza pe altii.


Corabia cu panze, dusa de vant bun. Si-acum de s-ar scurge, secundele sau anii. Atunci mi se vor duce amintirile in van. Mi-aduc aminte, al pasilor granita, cu soapte si iubiri. Mi-aduc aminte noaptea cand ma duceai la zei. Mi-aduc amint ziua cand ma coborai in rai, si-al vietii mele grai il compuneai din raze. Mi-aduc aminte seara cu panze de paianjen si cu-al ceasului cadenta cum ne plimbam in noapte.

Si de-atata vreme..nu stie de mine, nimeni...nimeni...nimeni. Clopotul suna degeaba si ceasca-i uitata pe jos, in juru-i numai apa...in jur e numai zat. Si-n clipa ce adoarme cuminte langa ea, visez cum gandul meu e print, nu cersetor. Iar apoi cu-al vietii penel inmoi tot cerul, in ascunsul meu desert. Ce-i magic si vrajit.

It aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa? Eu nu. Caci viata nu-i un tempo, e doar un scurt ragaz, ce soarta ti-l croieste din zdrentele de zei. Si-n urma norilor de sange cu soarele-n apus, e sfanta mantuire, e sfanta si atat.

Aici?...Aici nu sta nimeni.

Nimic Interesant 3

Da. si ma duc la brasov. In general un gand pozitiv si frumos ma invaluie. Dar azi fiorii sunt la ordinea zilei. Merg la o nunta. Ceea ce inseamna din nou plimbari de sute de Km cu nenoropcitul ala de costum, la care ii voi da cat de curand foc de cate ori am fost torturat cu el anul acesta. Si macar de ar fi nunta in Bv, dar NUUUUU, doar nu credeam ca o sa scap atat de usor. Nunta e tocmai in Bacau ... [Citandul pe Ray] da stiu.... Eat the POO POO HAHA!!... dar no, nu ca m-ar deranja orasul sau zona in sine. Ci distanta, drumul, deranjul pentru a merge la o nunta a doi oameni pe care i-am vazut o data in viata. Dar ma rog.... un om trebuie sa faca...ceea ce un om trebuie sa faca... sau cum era?...


Uof... si In timp ce scriu aici din nou "Nimic interesant", duduie la sonor moderat, ca e 7 dimineatza, Therion. Asta da trupa. Curand voi mai baga un top 100 in care va fi ceva Therion. Abea astept:). Ma gandeam zilele astea aplicand CV-uri, pentru ca da am intrat si eu in acest sport extrem pentru Romania, ma gandeam ca imediat incepe faculta...din nou. Insa spre deosebire de anii trecuti, acum sunt atat de imun acestui sentiment, atat de miserupist fenomenului incat cred ca si mersul la cinema ma stimuleaza mai tare. Adica probabil se va juca din nou pe cartea profunzimii si profesionalismului academic, dar nu-i asa? aceasta placa este demult ucisa si demult o simpla gluma proasta a sistemului de invatamant romanesc(daca exista asa ceva....). Inca doi ani degeaba, inca doi ani de umilinte si note date dupa mersul la cursuri, nu dupa posibilitatile si analiza riguroasa si adevarata a cunostintelor, inca doi ani in care sa-mi dau seama ca nu invat nimic aici, si ca acest fapt nu stimuleaza pe nimeni mai mult decat sa treaca un 4 pe un examen. Cui ii mai pasa in ziua de azi?... "nu sti?... 4"... ce-mi pasa mie daca poate tu nu sti pentru ca nu ai inteles, sau nu poti intelege in ritmul meu de iepure-n calduri care predau aceleasi gunoaie de 40 de ani si am impresia ca daca eu sunt atat de satul de acestea, toti sunt, chiar daca pentru majoritatea sunt niste chestii in premiera. Dar no, de aceea Romania nu va fi niciodata Oxford sau Harvard. In rest, traiasca taxele inutile, bugetele largi si incapatoare, coruptia in floare, si incompetenta pe banda rulanta.






Si din nou atatea ore pe tren. UUuuuu... incitant. SAU NU. sper sa nu dau peste aceiasi controlori retardati. Adica sunt constient ca oricum vor fi retardati. Dar macar sa fie altii. Material nou de studiat. Tin minte cand am fost ultima oara la Ocna Mures ca am prins "supracontrol". Adica un nene cu vreo 3 clase mai destept decat ceilalti doi, plin de aere si superioritate(si aici vorbesc extrem de serios, cred ca nici becali nu-i atat de plin de el cum is tipii astia). Si na, foarte galant si politicos cu toti pasagerii. A verificat foarte sarguincios toate biletele, iar dupa ce a epuizat trenul, care na fiind personal numara doar vreo 3 vagoane, s-a asezat cu cei doi controlori in fata mea, lateral dreapta. Eh in acel moment, minunile s-au dezlantuit. Sa-l fi vazut, cu ochelarii lui cu lentile biconcave, cat de academic vorbea si cat de geniu si omniscient se simtea printre cei doi retarzi, incat in momentul acela chiar am inteles zicala "chioru-i rege-n tara orbilor". Iar cei doi iezi, atat de docili si cu ochii mari si umezi, il ascultau si il aprobau la fiecare silaba plescaita de domnul superior. Partea de CA[virgula]CAT vine in momentul in care incep sa-si faca socoteala biletelor eliberate in tren. Si na unul din ei care sunt 100% sigur ca nu are nici 4 clase, incepe sa calculeze...chipurile in minte. si incepe "pai eu am 6...si cu 7...15...plus inca 8....25". Moment in care Inaltimea sa ..SUPERvizorul incepe sa rada ca o hiena jegoasa in tot vagonul cat e de prost colegul sau "da ce ba?...Joiana nu te-o invata sa si socotesti? Numa sa-i faci felatie?(probabil auzise termenul pe playboy TV cu o noapte inainte si a zis ca e oportun)". Adica ok. da e jalnic sa te uiti la un ditamai animalu de 50...spre 60 de ani ca nu poate aduna 3 numere, insa tu ...acest munte de intelepciune si inalta desteptaciune ce scuza mai ai sa razi fara bun simt si fara nici un DRAM de colegialitate in tot vagonul, cat poti de tare ca sa fi sigur ca toti aud, de bietul om. Desigur respectivul, fiind prost...asta-i adevarul, si umil s-a inrosit tot, si a bagat capul in pamant ca strutul, incercand sa explice ca el stie sa calculeze insa numerele cu doua cifre il cam deruteaza. Urmatorul pas al actiuni insa m-a facut sa ma intreb...ok ok... tu razi, dar de ce nu calculezi tu?... daca tot esti cu 15 clase peste el. Si na, nu a facut-o. L-a lasat pe saracu om sa se chinuie ba chiar mai mult a continuat cu dumele de "om cu studii superioare"...."Hai Cornele ca poate scoti si Romania din criza cu calculele tale, daca iti iasa calculul asta vorbesc cu fiu-mio(oooo nuuu!!!!a perpetuat si specia cu genele lui SUPERvizoare) sa te mediteze...tocmai ce-a invatat si el tabla inmultirii".... Pana cand acesta, stiindu-si capacitatile, isi scoate din tolba un mini-calculator de buzunar(o fi pleonazm?) si cu o dexteritate de bunicuta octogenara incepe frumos sa bata pe el, si in cele din urma afla cu uimire ca a rupt 20 de bilete. Desigur toata scena cu supervizorul razand in lacrimi de inecul social al subalternului sau analfabet era urmarit(de voie de nevoie) de intreg vagonul, trenul fiind personal, deci necompartimentat. Si astfel, am aflat ca si supervizorii sunt niste retardati corupti insa care au instincte si caracteristici de cameleoni. In Romania este o mare virtute. Sunt sigur ca dupa aceasta calatorie controlorul umilit si-a cerut pensionarea pe motiv de boala...cronica.






Mda, si mi-e si somn. Si putin foame. Dar o sa treaca. O sa ajung la Brasov, la Libe, si o s afie bine. Macar nu os a sufar la singular.:P.


O saptamana frumoasa va doresc. Si tine-ti minte. de invatat nu invatati din carti, invatati din ceea ce va inconjoara. Cartile or fi ferestre-n ziduri, dar atat. Zidu-i zid, sufletu-i suflet. Singurul beneficiu al citirii unei carti, FOARTE IMPORTANT(sa nu ma intelegeti gresit), este ca iti dezvolta limbajul si exprimarea, si te mai informeaza despre un punct de vedere al unui om cu adevarat inteligent. Nu ca si supervizorul nostru. Iar cele stiintifice, sunt ca si un indrumator spre cunoastere, nu inlocuieste cunoasterea. Doar te indruma spre ea. Asa ca luati faptul in mana si cunoasteti-l. Pipaiti-l, intelegeti-l... Nu doar cititi despre el.



Parerea mea....