Șoapte de Colț

"When I saw you I was afraid to meet you.... When I met you I was afraid to kiss you.... When I kissed you I was afraid to love you... Now that I love you, I am afraid to lose you."




Căutând între rafturi cojite
Ale pădurii târzii amintiri,
Găsi-vom a firii culoare
Pierdută-n amalgam rogvaiv.

Și dulcele mov neatins
De-atâtea morminte în dungi
În codrii de frunze uscate
Confuz lumina se-mbată.

Ascultă cu mâini de copil
Cum păsări se-nalță din crengi
Si lasă-ți culoarea din ochi
Să mânjească întreg orizont.

De astăzi cusute-n copaci
Stau porii de rece amor,
Petale de flori și de nori
Plutesc peste trupuri de mort.

Suntem suflete, șoapte de colț
Pe o coastă de piatră în munte,
Aleargă prin vene doar soarta
Și dulce venin de uitare.
16-XI-2012

04:37

Si cu-atata tumult, atata uimire, de-ar fi sa-ti rostesc as scrie toata Luna, sau Marte... si chiar Jupiter.

Descriu eternul prin neputinta, si speranta prin rea vointa. Astept si nu mai sper la fel cum visez si nu mai clipesc. Ascult doar rasaritul si frunzele de toamna, pastrez doar asfintitul si zambetul tau tandru.

Deschid ferestre oarbe, pridvor de cer uscat... si-a norilor romanta o pravalesc in mare. De-mi uit doar o privire pe poze si-amintiri... restul zilei moare sub ochii ce-i iubesc.

In becul ce-si arde sentinta discontinua lumina pulseaza, si-n mintea ce-si uita menirea continuu dementa viseaza. E-o inima de sarma si doua primaveri ce canta toata noaptea la ceasuri de iluzii. Si daca-ar fi o noapte la fel ca altadata, atunci iadul sa se spele de tot ce-am fi trait. Eternul peste toate, desupra si in gand, si suflet ce aduna din lacrimi orice cant. Priveste. Nu departe, doar putin peste-a ta geana, sa simti cu nemurirea inchinatul sentiment, efemerul prizonier.

Cununa e toamna pe cerul de spini, cu gandul orice implinire, si trec calaretii cu sabia in mana pe poduri de ploi si neghina. Turbate coline, e negru aprins prin toata povestea ce zarea o trage... si negura groasa de suflet sihastra e trist legamant la piept sa te-alin.

Ploua. Cerul de-acum alipit; si-un suflet atat de iubit. Si doua povesti pe doua nuiele, cu rima si ritm, masura si tact... e noapte, e ploaie, e trist.

Uita de astazi povestea si lasa doar coperta. Smulge din candela ata si lasa-i numai ceara. Fura-i omului vederea si lasa-i numai ochii. Ascunde-i nucului apa si lasa-i doar lumina...




Deslusesti povesti cu rime cand aproape-i dimineata? Dar idei si orice-albastru ce spre rosu se urneste? Unde-s toate cate-au fost? De unde-am plecat si unde am fost? Ale cui sa fie cuvintele, ideile... tristetea? Si nu-i asa?... Ploile-s goale, fara mine in ele... la fel cum razele sunt reci... fara tine cu ele...

Suflet Cusut

Cu samanta de toamna in suflet

Adulmec cerul cu nori de zapada.

Si frunzele, crengi obosite

Se pleaca uscate-n pamant,

Sunt atat de multe clipe

In care-n gand iti mangai chipul.

Povestile ochilor trist lacrimati

Le simt un taciune in toata fiinta,

Esti minunea oamenilor simplii,

Esti poema pe a sufletului fila.

Gaseste in stropii de ploaie

O poarta de zambet spre mine,

Mai spune-mi in noapte cu trupul:

E bine, sunt Tu, suntem Noi.

Din a cerului claustra-ncapere

Pasesc catre scanduri de piatra,

Ma droghez cu amalgam de idei

Ma indrept de aici spre oriunde

Si privind catre zarea inchisa

Aproape-am ajuns la sfarsit.

Iti simt toata palma pierduta-n a mea,

Si simt primul inger creat de-amandoi

De buze uitate pe ploile grele,

Sarutul perfect, minune-ntre stele.

Si-a cerului rece cununa

Ma-mbraca in calda iubire,

Esti rupta din aripi de inger

Si aripi imi cosi cand zambesti.

Aprinde-mi din nou lumanari in priviri

Si stai langa mine cu suflet cusut,

Aduti toata viata cu stropii de ploaie

Si calda cununa de soare-n priviri,

Iubeste-ma-n soapta stangacilor ani

Si nu destrama cusatura, ce sufletul tau o-mparte cu-al meu.

16.08.2012

Clipa

Peretii acestia...si-atatea parfumuri. Mi-as dorii sa sigilez camera, sa nu te mai pierd din parfumul peretilor, aroma asternuturilor, atingerea ce inca sta intinsa pe mana tremuranda, gustul buzelor ce-mi ard si-acum tumultul de pe suflet. zefirul ce fruntea mi-o mangaie. E atat de multa tacere, si bestiile tac, vecinii nu bat, copii nu tipa, muzica se-aude... dar nu are gust.

Si oare cum se numeste dorul care nu plange, tristetea despartirii atat de intensa incat nu poti plange... incerci sa te trezesti din vis... si nu reusesti, iti cauti totemul, dar nu il gasesti... si ramai acolo... si poate e vis....dar probabil nu e. Mi-e atat de dor de tine.Dar nu plang... ce simt nu se traduce in lacrimi...

De ce nu m-ai invatat cum sa privesc tavanul cand nu esti aici? de ce nu mi-ai aratat cum sa ma invelesc cand nu mai am patura bratelor tale? De ce nu mi-ai desenat secretul muzicii cand tu esti plecata.....sa o pot intelege, sa pot lua lingurinta ratiunii si sa gust din cupa de note a fiecarei caramizi muzicale ce ne compune de la do la si.... de la alfa la omega.... de la nord la sud... de la tine... la mine... de la noi.... la noi...

Mi-apar zilele fara culoare, am atatea de facut si totusi.... nimic imi pare totul. Insa voi face stiind ca doar asa... ma apropii tot mai mult de tine... imi lipseste teribil poza cand ma lasai sa iti sorb fericirea... si zilele lungi si frumoase, si franghia impletita din trupuri evaportate sub vraja nocturna.


Si mai celestic decat zilele acelea... vor fi doar zilele eterne....

P.S. I Love You...

Si...Sa nu ma uiti...

Play

CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi... 

(Pablo Neruda)

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.



As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica



As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!



Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.



Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...



Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.



Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.



Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.



Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.



Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.



Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.



Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."  

 (Gabriel Garcia Marquez) 

P.S.: I LOVE YOU 

Poveste

Playlist Postare AICI