Atat de multe zile, atat de putine ore.... si atatea clipe cu atat de putine ceasuri. Simt cum timpul ma afunda cu fiecare secunda.... iar orele sunt prea putine. Cum? de ce.... pana cand. Speranta moare ultima se aude. Si pana atunci murim noi... Norocoasa dracului. Sau nu?:)
Si s-a lasat frigul. Macar se ingroapa mizeria, mucegaiul si cangrena sociala. Macar putem da vina pe ceva pentru hoarda noastra de esecuri de zi cu zi. Suntem o armata de cadavre, oameni care s-au sinucis cu arma proprie numita ignoranta iar piatra cu care s-a ascutit arma se numeste Pedeapsa Democratiei Libere. pacat ca nu s-a predat greaca in scoala atunci cand trebuia...
Sunt atat de multe zile.... iar cu noptile parca e si mai greu. Ratiunea pe strazi doarme. Si raman doar cariile, lesurile atarnate prin copaci si frunzele nevinovate care ard sub luna. Sunt strain propria tara, sunt sclav in propria lume, sunt ucis de propria mana si tot ce pot face e sa-mi tai acea mana, sa devin nonSTRAIN in tara altuia si rege in lumea oricui. Voi ramane cel mai fericit ciung, cu coroana made in Demos si apartenenta in Cratos. Protestul este inutil. Vom murii. Ca suflet, ca tara, ca orice. Si tot ce vad pe geam e cimitirul. Singura granita a bucuriei.
Paris. 30 Aprilie 2011. O zi pe care o astept de vreo 4 luni. Primul concert pe anul acesta si posibil ultimul. Da stiu. Trist. Dar anul acesta am ales sa calatoresc mai mult. Insa, desi i-am descoperit foarte recent multumita lui Paula, nu puteam sa ratez un concert Angus si Julia Stone in Paris. La 3 ore de Strasbourg. Ar fi fost trist. Si atunci am mers impreuna cu Libelula. A fost de vis.
Un concert magnific. Deschis de un "nene" la care am uitat sa ne uitam cum il chema. Australian si el, foarte barbos cu parul extrem de lung, toata recuzita "angusiana". A venit singurel pe scena, cu o chitara "ieftina" (dupa cum a descriso chiar el) si.... a cantat genial. El si o chitara. A fost nebun, geniu, romantic, activ, pasiv, trist si bucuros. In 25 de minute le-a facut pe toate. A ajutat chiar si o domnisoara care din cauza caldurii din sala a lesinat. Si daca tot veni vorba de locatie, concertul a avut loc la Teatrul Trianon, o locatie superba, cu o sala mare pe 3 etaje. Noi am stat la primul etaj fix sub scena dupa cum se va vedea din filmari si poze. De mentionat ca datorita cererii foarte mari de bilete au demontat din sala de jos toate scaunele pentru a fi mai mult loc. Nici nu aveam habar ca sunt atat de iubiti in Paris, in Franta. Ma asteptam la o artmosfera incendiara. Nu a fost asa. Nu mi-a fost dat sa vad un public mai static si mai "zombie" ca si publicul parizian/francez. Nimeni nu a cantat(decat o data la cererea lui Julia, la Melodia You're the one that I want, unde publicul a fost rugat de Julia sa spuna "UuU"-ul), nimeni nu a dansat, nimeni nu a....simtit parca muzica.Toti au stat, au ascultat ca la teatru(daca tot eram intr-un teatru), la sfarsit apludau si pace. La vreo doua melodi (Big Jet Plane si Just a Boy) au aplaudat la un moment dat pe parcursul melodiei dar evident nu toata melodia. In rest toti erau preocupati sa faca poze cu smartphoneurile si sa le trimita pe facebook/twiter, sau mai stiu eu ce. Trist. Si anual au cel putin 4 concerte in Paris. Si lumea merge, insa atmosfera e trista, statica....
Si sa ne intoarcem la concert. Au cantat circa o ora si 30 de minute cu un bis de doua melodii. Mediul a fost foarte intim, tacut, cald, sub clar de luna(pe fundal a fost improvizat un "cer artificial" cu o luna intr-un colt. Din pacate eu eram fix pe partea cu luna si nu am putut sa o prind in nici o poza). De asemenea imi pare rau insa sunt foarte putine poze din acelasi motiv ca aparatul nu este foarte performant si daca zona nu e bine luminata ies miscate. Si cum a fost un concert foarte "tacut", luminozitatea a fost pe aproape tota durata concertului foarte putina. Au cantat o multime de melodii cunocute pentru cunoscatori, si au canat cum au stiut ei mai bine. Sunt probabil cei mai talentati tineri cantareti pe care i-am vazut. Julia canta la pian, orga, chitara rece, chitara electrica, trompeta, muzicuta iar Angus la Chitara rece, chitara electrica, muzicuta si pian. Poate mai cunosc si alte instrumente.Nu stiu. Pe langa ei doi au avut pe spate un band formant dintr-un basist, un tobosar si o tipa la violoncel. De asemenea la melodiile la care Julia trebuia sa cante la chitara venea un tip sa cante la pian (de exemplu la For You). Deci da. A fost un concert complet, facut de doua genii tinere ale muzicii, doi oameni simpli si frumosi(superbi) care canta 100% ceea ce simt, se simte fiecare cuvant atunci cand il canta , se simte incarcatura si se simte ca intr-adevar inseamna ceva pentru ei. Nu sunt doar melodii compuse ca sa umple un album. Sunt complete. Sunt completi.
Singurele minusuri ale concertului au fost: atmosfera din public care a fost sublima dar a lipsit cu desavarsire, faptul ca la sfarsitul concertului nu au prezentat band-ul, faptul ca s-a intarziat o ora inceperea concertului si (un minus 100% personal) faptul ca nu au cantat melodiile mele preferate(A Book Like This si Silver Coin). Dar in rest, sonorizare, talent, sentiment, iubire si ura, muzica si geniu. Au fost de toate. Au si povestit cu noi, cateva cuvinte despre cum s-au nascut unele melodii, Julia a incercat sa cante refrenul unei melodii in franceza (And The Boys). I-a iesit...ceva... dar nu foarte bine. Insa publicul a apreciat. A fost frumos. Iar Julia este ca un inger pe scena iar Angus geniul pustiu, trist si retras. Se completeaza perfect, se iubesc(frateste evident) si se respecta.
A fost o seara deosebita si cu siguranta la anu daca vor mai veni la Paris (si sunt sigur ca vor veni) am sa merg din nou.
Acum va las cu 2-3 poze, daca pot alege ceva din ele, si doua filmulete.
Tipul din Deschidere
Angus & Julia Stone - For You (Live Paris 2011)
Angus And Julia Stone - Big Jet Plane (Live Paris 2011)
Acum cateva saptamani (chiar o luna) am descoperit prin intermediul lui Pauladoi australieni, frate si sora, cantareti de exceptie care isi spun foarte sugestiv Angus and Julia Stone. De 5 ani cei doi inregistreaza melodii si scot albume, canta si se simt bine, sunt fericiti cu ceea ce fac si... impartasesc placerea lor lumii intregi. Astazi la Omu' si Libelula a venit randul lor sa-si desfaca minunile aici pentru ca voi sa descoperiti inca un proiect muzicla de exceptie.
Dupa cum va spuneam, "trupa" debuteaza in 2006 cu EP-ul Chocolates and Cigarettes urmand in 2007 cel de-al doilea (EP) iar in acelasi an lanseaza primul album A Book Like This. Nu mai trebuie sa va spun ca a spart toate topurile in australia (Disc de platina) si UK. Mie personal imi place foarte mult vocea tipei, filosofia lui Angus(care compune majoritatea partiturilor si a versurilor), bucuria de a canta. Naturaletea cu care mangaie amandoi chitara si geniul care nu ai cum sa nu-l recunosti cand il vezi. De foarte multe ori am spus ca muzicieni sunt MULTI, foarte multi. Si sunt buni, talentati, exceptionali. Dar sa fi compozitor, sa compui si sa metamorfozezi sentimente si ganduri care in aparenta sunt atat de simple dar apoi despincand notele muzicale, literele fiecarui vers ascund hauri de emotie. Idei. Trairi. Dorinta. A fost foarte placut pentru minte sa descopar muzica celor doi si asteptam de ceva vreme sa descopar sau sa-mi fie descoperit un proiect muzical de asemenea profunzime si frumusete. Nu va plictisesc cu date cronologice, le puteti citi pe internet. Ceea ce vroiam sa va transmit prin acest post este. Sentimentul, trairea si ideea Angus and Julia Stone. Ne vom auzi din nou cu ei pe blogul Omu' si Libelula la sfarsiul lui aprilie cand voi avea norocul si privilegiul sa-i ascult live la Paris. Voi face o cronica si poate si niste filmari. Si pentru cei care ati ajuns aici si va e lene sa mai cautati si in alta parte. mai jos va las discografia in ordine cronologica.
Cam aceasta ar fi povestea Angus And Julia Stone. Desigur pe laga acest proiect Julia a lansat si primul ei album solo. Defapt eu prin albumul ei(ma rog, o melodie de pe albumul ei) am descoperit mai departe restul magiei familiei Stone. In orice caz, albumul lui Julia este total diferit de celelalte. E mai psihedelic daca imi este permisa folosirea cuvantului in acest context.
