Omul de toamna ascuns

Fara rost, si din urma, oameni albastri. E bine si-asa. Sa iti simt oricum prezenta. Buna, rea, cu nori usori de ura, cu gust amar de care-ti spuneam candva ca va fi. E bine si-asa, fara rost. 

Dar cu sufletul angoasa si cu tremurul din piept, luptele se dau in mine, iar afara totu-i soare. Clipele-acestea stinghere, si oamenii noptii tarzii, ma lasa cu visu-n uitare, privirilor mele destoinic.

Epigonii, soapte-albastre, fulgi de nea intre morminte, Ada Milea si Bacovia, noaptea subreda ce scartaie. Viata, e un pas in continuarea celui dinainte, oamenii, povesti fara sfarsit, iar noi, strainii ce nu se impart.

Pașii Tăi

Ma gândeam astăzi la pașii tăi. Un cocktail disproporționat de cadențe înșiruite și tente sporadice de ruperi de ritm. Mă gândeam cum îți ascultam susurul mersului prin aglomeratele piețe și cum mereu încercam să-mi acordez mersul la pașii tăi, să nu mai fiu în contratimp cu balansul tău. Să te pot privii în ochi în timp ce mergem, să-ți simt mirosul de mosc și aroma de vanilie. Mă gândeam azi cum mergeai apăsat pe călcâie când nu înțelegeai de ce... și cum pășeai pe vârful degetelor când știai că urmează voluptatea sufletelor. Țin minte ziua în care m-ai surprins tip-tip cu primul te iubesc, și cum nu vroiai să-l știu sau să-l aud. Deși privirea ta mereu mi-l țipa. Urma de pe parchet, udă și fantomatică, atunci când ieșeai de la duș aburind cu fiecare por a esențe de flori și amor, o priveam cum se pierde acolo, era atât de frumoasă, ca o efemeridă. Dezvelea fiecare undă a tălpilor tale, fiecare linie, fiecare gol. Pașii tăi mă urmăreau în vise și în locuri nepermise. Mă întâmpinau pe scări și în orice colț de lume, îi știam din zări albastre. După port, după cadență, după simplul susur tandru, neînțeles de nimeni. Pașii tai, privirea ta... Drumul meu... eternul meu.

Pașii tăi, cu o cadență mortuară și rece în ultima zi, te duceau de la noi spre nicăieri. Priveam pierdut, neînțeles cum urma lor e plina de praf și din loc în loc picuri ce-ți cădeau din ochi, o pecetluiau pururea sub coaja de iluzii a sorții. Am pecetluit și eu atunci, dar nu cu lacrimi, nici cu sânge.

Pașii tăi sunt minunea cununii cu lauri și harta ce-mi ghidează sufletul. Lumina de idei și fructul cel plin de pasiune. Pașii tai sunt amintirea noastră  și fără de ei sunt rătăcit prin lume. O umbra a fostului EU.

Sunt cercuri de lumină

Miroase a proaspăt
Tămâie cu solzi
Miroase a viață
Și-a stele ce-nnozi.

Sunt cercuri de lumină
Și bucle de auz,
În vârful de ungher
Cu sunetul confuz.

E-o vesela cântare
Visarea înserării
Dar unde e lumina
Din vrejul emigrării?

Sunt cercuri de lumină
În ceruri și-n oglinzi,
E-un veșted soi de gând
În lămpi  ca să-l aprinzi.

O liniște de ceară
Cufundă norii-n mare
E-o linie de iubire
Și două de-ntristare.

Și parcă nu ar fi de-ajuns
Iubirea ce ne alină,
În noaptea epitaf
Sunt cercuri de lumină.
18-VI-2013

Cuvânt nemilos

Trecând peste genele tale
Un suflet, lumină și glas,
Voi rămâne uimit de noi doi
Și de ore conjugate-ntre noi.

Am gând peste gând, un roman
Ce l-aș scrie, izvor încarnat
Găsesc pe veștede buze albastre
Povestea privirilor noastre.

Tăcutul tău sân cum adoarme
În cușca falangelor mele
Și noaptea, un viciu furios
În ploaie de cântec duios.


Aprinșilor demoni din piept
Le-am stins în scrumiera izvorul,
Și n-am să mai știu inventa
N-am să mai pot aștepta.

Adio, cuvânt nemilos
Și-un ultim sărut pe ecran,
De astăzi pierdut în uitare
Las orele reci în pierzare.
16-IV-2013

Sincopă

Timpul se întâmplă
Și e amar ca și tine.
Cu timpul grăunțe de ceas
Mi-e goală mintea de idei
Și nu mă întorc către soare
E soare destul înspre tine.

Suntem azi copii de ieri
Și ieri adulții de azi.
Oprim la semne abstracte
Și ne lăsăm cufundați în emoții,
Al timpului pas măsurându-l
Uităm pasul nostru să-l știm.

Cuprinși de ardoare pe limbă
Am bea și din marea cu sare
Să nu mai simțim nici o urmă
Să nu mai avem nici un rost,
De-am fi o lume de orbi
Ne-am dori o lume de muți.

Desprinselor plete în vânt
Le simt înecata smintire,
Și nu te mai simt și demult
Îmi caut portofelul cu ani
Să-mi număr în gând secundarul
Ticăind în pleoape uscate.

Timpul se-ntâmplă acum
Cu tine privind secundarul,
Și nu mai cunoaștem migrarea
Decât când ea s-a sfârșit
Și nu ne mai știm nemurirea
Din suflet să-i spunem iubire.
17-I-2013

Dulcea Tăcere A Depresiei Impare

E din nou acea perioadă a anului. Plouă. Imperfecțiunea acestei ierni îmi amintește de tot ce se ascunde sub coastele ce mă compun, sub craniu și sub pleoape. Mă simt atât de singur în camera de ceară... ochii tăi, mă pierd în pur... și plâng, și plâng și iară... Mă uzează neuzura și mă consumă neputința. Sunt o piatră în ocean, unde-i plin de pești, alge, meduze și caracatițe, rechini și delfini, un întreg ecosistem, o întreagă lume, culoare, semnificație... iar eu sunt piatra. Cu cuvintele de sticlă subțire încerc să-mi motivez rațiunea, să o conduc, să-i descriu tiparul, să-i descifrez harta, formula. Suntem atât de mulți. Trăim atât de puțini.



Și mi-e atât de dor de noi, cu primăvara rece pe aripi, să ne trezim târziu. Să bem un ceai de dorință jucând norocul la cărți, să mă privești cu alți ochi decât sufletul mi-e amar azi, să-ți simt iubirea prin pori, să mă umpli de-mplinire și să fiu bucuros să ma pot trezi într-o lume în care destul nu este nicicând destul. Mi-e șoapta pierdută-n zefir și te simt atat de depare. Mi-am părăsit până și culoarea, dragostea, uitarea. Mi-am păstrat numai ideea, iar ideile nu mor niciodată. Ideile sunt ca să rămână, se nasc pentru a dăinui, pentru a conduce o minte sau milioane, un gând sau un miliard, o lume...sau nici una. Ești atât de departe deși, după colț, te aud cum respiri.



Sfârșitul e departe și cu el ne prinde noaptea, e aceeași noapte de iluzii și mașini ce fug pe stadă, o șosea goală de oameni și-o tăcere de mormânt, numai cântul drept al tastelor și amarul vuiet al aparatului îmi mai acompaniază parcă... insomnia. N-am sa cer comori, și n-am sa fac imperii, însa tot va veni ziua când voi fi rege-n lumea mea. Iar ideii ce mă-mbracă ii voi coase zimți de aur, îi voi broda zale de diamant și un strop de nemurire. E noapte iar și plouă, privesc la poze străine, hmm.... Suntem atât de mulți. Trăim atât de puțini.

Fell in Darkness 3

Oprește-mi gândul și marea
Degerate flori de noiembrie,
Și lacrimile voastre toate
Sicriu de iluzii deșarte.

Oculte oglinzi deochiate de stoluri
Și pene de înger ce preling orizontul,
E-o șoaptă de-amurg și ceas  ne-nfricat
Ce-mi caută-n gând orice apăsare.

Ochii verbal printre stele
Orbesc lumina din ploaie,
Iar culmea din vârful de lună
E zâmbetul tău discontinuu.

Trecea orice zi de noapte obscură
Iar norii agale pribeag
Cunoșteau esența iubirii
Citită prin rânduri de suflet.

Aș plânge atat de-afundat
Cu praf de ploaie măruntă
Înghețată de frigul tomnatic
Și-n urma ți-aș lăsa... eternitatea.

Din somnul rațiunii tresar
Mai static de gând și iubire,
Îmi simt ființa mai grea ca oricând
Mai sinistră decât nemurirea.

Sunt zilele plânse de toți
Și nu mai tresare nici vântul,
Când plouă un vuiet de șoaptă
Prin camere, unghere de ceară.

Lumânări și dans de umbre lasciv
Împregnează obositul decor dezolant
Cu muguri de lacrimi, viori de note curgând
Iar poala de vise e goală ca noaptea.

Tomnatice becuri uscate de timp
Și putrede colțuri și uși îndoite,
Aproape de noapte deasupra uitări
Aștept să se nască lumini de orbire.

Pe masa sunt gânduri strivite-n scrumieră
Cu ultima ta țigară mocnită,
Mă prinzi între aripi de demon arhaic
Ești ploaie de toamnă, ești sufletul meu.

Privește armonia perdelelor arzânde
Din cerul creat spre pieire,
Întreabă-ți dumnezeul de lemn
Ale cui vor mai fi întrebările.

Dezolantele note, vioara mocnește
În susurul trist de noiembrie,
Absentele-atingeri de îngeri sunt smulse
Aprinse decoruri de lut.

Și-s lacrimi de marmură-n cuier
Pravalite pe roba de cuie,
Ascuțitelor uși de perdele
Le compune simfonie tăcerea.

Dulapurile sunt toate goale, uitate
Pe rafturi de gând și dorință,
Deschiselor uși le șoptesc grea măsură
De note și versuri desprinse din zid.

Prin aer podelele-s pături de nori
Aprinsele frunze foșnesc egoist,
Iar toamna ce nu se îndură
Aproape răpune-orice înfricare.

Sunt geamuri atât de albastre
Încarnate-n ferestre captive,
Iar nopțile toate-mi sunt goale
Cu pulsul lumânării arzânde.
08-XI-2012



P.S. : I Love you

Oximoron

P.S. I Lo...





P.S. I Love You NonStop!

Fell in darkness 2

P.S. : I Love You...

Don't Worry...

... we're almost there.

Spuma laptoasa a zorilor devreme uitata-n decor, spanzura de-un cui agatat in bolta. Peste tablou, un geam neudat gliseaza spre mine... Sunt zorii acestei zile. Ma ridic cu raze in privire...le simt cum parca se duc in neant... se pierd si nu vor mai fi nicicand..se consuma... ca si secundele... Privesc patul... parca-i picurat cu acid...ma arde... imi simt pielea lipita de el... lasata acolo... ma descompun... fierb...putrezesc si clipesc.

Pe-afara totu-i miros..cangrena, puroi..mucegai. Dimineata parfumuri de proaspat...seara... parfum de cadavru....  te macina, te roade... ti-e greu. Privesti catre cer, el e atat de perfect, curat si cristal si o minge de foc, iti doresti sa fi tu acea pasare zvelta ce se-adapa cu cerul...pe aripi...pe trup. Dar nu esti. Si intors pe pamantul ce fierbe sub tine... esti tot degradat... de toti si de toate.

Sunt serile aprinse si parca din asfalt, de atata caldura, se-nalta flacari gri ce lumineaza toata strada. Curbat e peisajul cu unde de caldura... trist e orizontul.... iar sufletu-mi de ceara. Iar patul inca proaspat cu fosta insomnie se uita trist la mine si tace in decor, o noapte de-as avea amorul tau diform.


Si doar daca-ai simti, ce nopti si ce iubire mi-mbraca trupu-n patimi si sufletu-n amor, si cat nisip se pierde din efemer desert...clepsidra ce se-agata in peisaj inert.

P.S. I Love You

Siempre Hay Esperanza

Si apoi stele ploua lumin-asudata, si  nori de clestar se sparg in imens.. ma uit peste dealuri, iti caut privirea... curand voi avea... ocean de frumos.

Mi-e gandul atat de copil, si sufletul joaca de zambet... zglobiu printre degete ma gadila tot... si noaptea-i cu nori peste luna.

Asteapta privirea sa uit de ce plang, si tare e gri peretele gol... iar trupul meu aspru se cerne rapus...imbraca si-neaca un suflet ascuns.


Iar tu peste toate esti atat de frumoasa, ma bucur de tine in suflet...iar gandul meu sta tot mai beat... de sufletul meu ce se-adapa din tine.



P.S. I Love You

Ochii Tai

Ochii tai sunt dovada cerului ca in adancimea sa un rai se ascunde.... sunt marturia sufletului ca in misterul sau iubirea e nemarginita... sunt fratii fiintei mele... prin ei luand contur... desavarsirea ei.

Ochii tai sunt rasaritul atunci cand razele diminetii se sparg pe chipul tau luminos...si sunt apusul cand laptele intunericului se prelinge peste trupurile noastre.

Ochii tai sunt soaptele, cand eu sunt urechea ce le-aduna... ochii tai sunt marea... cand trupul meu e malul care-o strange tare-n bratele lui. Ochii tai sunt ploaia ce imi susura in porii pielii amintindu-mi iubirea.

Ochii tai sunt visele, ce-mi implu caldarea de lumina. Ei sunt cararea ce pasii sufletului o calca si ma-ndreapta spre sensul clipelor ce sunt.Ochii tai sunt lacrimi... cand durerea clipelor straine asupresc orizontul, cand cerul e de sange iar tu nu te zaresti. Ochii tai sunt zambete si chiot de bucurie si fiecare clipa in ocrotirea privirilor lor umplu cerul inimii mele de lumina si aer curat, proaspat.

As vrea sa le culeg dulceata din oricare doua stele. Sa pot trai doar cu ele. Cand esti departe, cand nu-i am in palma ce sufletu-ti adora. Cand nu esti aici, si cand trebuie sa pleci. Insa imensitatea celor doua stele nu pot cuprinde eternitatea de valori si sensuri ce stau semet in ochii tai frumosi.

Ochii tai... mi-e dor de ei... ochii tai... si zambetul ce-i leaga.



P.S. I Love You.

Iubeste-ma cum nu-ti mai amintesti...

Culege-mă din picături de stele
Atinge-mă, sărută-mă cu ele
Şi risipeşte-mă sub ultimele ploi
Invaţă-mă să le împart la doi.

Ia-mi trupul în visări cu tine
Respiră-mă cu gândurile pline
Priveşte-mă cu palmele deschise
Adună-mă din mângâieri promise.

Şi fii a mea cât ţine orizontul
De parcă, cerul ne-ar permite totul
De parcă am putea pluti mereu,
Şi nici un drum vreodată n-ar fi greu.

Cunoaşte-mi, fiecare dor
Arată-mi despre tine orice zbor
Pe urmă, strânge-mă aproape...
Şi povesteşte-mi-le iar pe toate.

Atinge-mă cu aripile zeci
Şi poartă-mă cu tine unde pleci
Iubeşte-mă cum nu-ţi mai aminteşti
Şi lasă-mă să fiu ce îţi doreşti...

(versuri de Constantin Tomescu)

P.S. I Love You

Atunci Cand Viata E Din Cioburi

Mi-e dor de tot ce-i al meu... iar corbii croncane cu ciocul adanc infipt in oasele uscate de timp... ravasite de ploaie... ascunse de moarte....

Mi-e sufletul cuptor de durere si izvor de uimire... priveste departe in zare... natura cea trista cum moare....

Deopotriva va ploua visele cu soapte...iar vremea e instrument acordat pe fiinta ce ma cufunda... pe starea ce ma conjuga... pe durerea ce-o curma....

De-as sti versul nu l-as mai spune nimanui.... chiar daca esti poezie compusa de mine, iar poemul e alb si frumos... de-as sti versul nu l-as mai spune nimanui...

Mi-e dor de tine... unde esti?... de ce nu mai esti?... cand vei mai fi?... cand voi mai sti?... si cine se mai pierde cu ochii in privirea ta ca intr-un abis fara de capat?... cine se mai drogheaza cu parfumul pielii tale si cine iti mai mangaie trupul cu iubire?....

De ce nu eu?... de ce e tarziu?...de ce ploua?... si de ce nu pot sterge foile ce sufletul compun?

P.S. I Love You

Am iubit o fata

Scriere din adancul vazduh ce sufletu-mi afunda.

Si-am iubit o fata.

De atatea ori plangand. De atatea ori razand... si atat de mult cautand spre mai bine. Am iubit o fata, era calda, era a mea. Desi nu o spunea. Desi nu o simteam, cum mi-as fi dorit. Desi nu stiam. Au fost zile cand nu cunosteam cerul, decat cerul privirilor noastre, si ne era bine, eram perfecti. Contopiti... tandrii... simpli. Ne iubeam si eram iubiti. Credeam si ne lasam incredintati. Plangeam si ne lasam plouati. Eram doi ca si unul. Au fost zile in care iadul ar fi fost dulce alinare pentru suferinta si greul ce-l traiam. Zile in care neputinta era roba care ma imbraca greu. Era atat de grea. Cu bile de plumb la capete, cu zale de otel peste ea, ma strangea, imi simteam pieptul zdrobit de ea... plangeam, rupeam, nu stiam, nu intelegeam... nu puteam sa fac mai mult. Un inapt... un limitat... doar asta se auzea in ecou. Si asa era...asa este.

Am iubit o fata. Si Doamne, voua acelor 5 persoane care citit asta probabil.. va spun. Nu exista ceva mai frumos decat iubirea totala si nu exista ceva mai greu decat fuga de ea. E ca si cand te-ai arunca dintr-o parfumerie cu mirosuri divine direct in cosmos... si te-ai sufoca in cateva secunde desi in mintea ta inca este atat de proaspat amalgamul de parfum divin... si plangi...si te doare, dar intelegi ca... asa este cel mai bine. Sau poate nu... probabil nu. 

Am iubit o fata, cu ochi ce ma-ncalzeau, cu suflet ce plangea petale ce incercau sa ma ma compuna... insa calea lor de multe ori imi era necunoscuta, nu o stiam... nu o simteam... nu asa cum ar fi trebuit.... nu asa cum si-ar fi dorit... iar eu incercam sa cer...ce deja primeam... si cu cat ceream..cu atat pierdeam. Eram intr-o mlastina care ma hranea si imi oferea tot ce-mi trebuie... tot ce trebuia sa fac era sa inteleg... si sa simt... ca daca incerc sa ma misc.. incerc sa vreau altfel... mai pe limba mea...nu fac decat sa ma afund... sa pierd...sa pier.

Te iubesc infinit... si nimeni si nimic nu va schimba asta vreodata. Si tocmai de aceea trebuie sa plec. Puiul de om are nevoie sa bea din laptele ratiunii, din nectarul intelepciunii si din mierea echilibrului. 

Si nu-ti voi cere sa m-astepti.... desi ma voi intoarce.... nu-ti voi cere sa ma doresti...desi te respir... nu iti cer sa nu ma uiti... desi lumina ce-mi licare in ochi vei fi mereu tu. Vreau doar sa nu uiti ca totul a contat, conteaza si va conta... fiecare secunda imi este sacra in intreaga fiinta. si cele grele...si cele frumoase.Si ca iubirea noastra poate este neinteleasa, inclusiv pentru noi... dar asta nu o face sa moara... ea va dainuii mereu. Pentru ca e pe bune. Si asa va ramane.

P.S. I Love You

Fell in Darkness

P.S. I Love You

IBY

Will there even going to be someone so crazy to try to Fix me?



Would you love a monster man? would you understand...beauty of the beast?



Are you thinking of me when you go to sleep? Every night? Until you fall asleep?



Why is my sky so small.. and your soul so big?



And now... silence in my eyes.... tears on my lips.... demons in my soul... darkness on my skin... and overall, I Breathe You... to stay alive...

P.S. I Love You

Treize pour mon âme

1. Te iubesc!

2.

3. Esti tot ce am nevoie.


4. Nu-mi mai vreau viata fara tine.


5.


6. Imi simt sufletul plin, implinit... complet.


7.


8. Mi-e dor de tine!!


9. Sunt cel mai fericit om de pe planeta. Mulumesc!


10. Saruta-ma. Din nou... Inca o data... Nu te oprii...:)


11.

12. Nu voi mai pleca niciodata.

13. Punctele 1-12 sa fie pentru mine... de la tine. Pe rand... si impreuna. 

P.S. I Love You.

Mosc

Din norii acestei zile, sunt fluturi de dor si-mplinire. Zilele sunt de gheata, aduc mereu acelasi refren, aceeasi cadenta si stele. In spate betisorul fumega... cometa de idei, ma uit la jarul sau...cade, se sparge si-astept. O pasare phoenix, sa iasa si sa ma duca la tine. Sa-mi dea rostul acelor zile.

Suntem diferiti. Atat de diferiti, si cu fiecare zi parca haul dintre noi e tot mai mare... doar ca nu mai e un hau fizic. Candva vor trece zilele, cum trec si-acum... si chiar daca scriu si nu ma-ntelegi, candva, cineva, cumva... iti va spune. Si vei sti, iar atunci. Fericirea de pe chipul tau sa concure cu puterea soarelui. Sa sti, sa simti, sa INTELEGI, ca cele mai speciale sentimente nu sunt cele care le cunosti, le diseci, le poti masura. nu sunt cele carora le poti spune pe nume, sau le poti scrie reteta, ingredientele. Nu sunt acelea carora le sti LEACUL. Cele mai speciale sunt acelea care pur si simplu Sunt. Nebune, oarbe, neintelese, nestiute, dureroase, absurde, triste, depresive, pline de har. Oricum ar fi. Insa in nici un caz nu Stiute, cunoscute, intelese, stereotipice...


Si cel mai nedrept pentru mine este ca din toata populatia planetei, numai fata de tine nu ma pot face inteles, simtit. Ma simt un inapt. "Un gras incapabil" :). Aproape tot ce spun... iese altceva. Aproape tot ce fac se transforma intr-o alta piatra care sta la temelia distrugerii conceptului "NOI". Si cand te ascult, de cele mai multe ori iti dau dreptate, unghiul din care tu privesti iti da dreptate. Dar cel din care eu o spun, nu-ti da niciodata dreptate. Si de ce oare din toate persoanele care conteaza MULT, ENORM, VESNIC pentru mine... de ce tocmai tu te afli in celalalt unghi?... e greu... si stiu... simt... dar nu am ce face.

Mi-e dor de tine, iar moscul ce imi umple acum camera, l-as dori pe pielea ta. Sa-l respir, sa-l ating, sa-l spal in sarutari. Sa ma cuprinzi, sa ma ai. Iar razele de soare ce imi intra cu greu in camera as vrea sa se opreasca toate in ochii tai si sa se bucure si ele de un suflet frumos.

Mi-e dor de tine... si nu stiu daca voi sti... sa te aduc inapoi.

P.S.: I Love You

Perfect?

I Miss U...


P.S. I Love You