duminică, 22 aprilie 2012
Mosc
Din norii acestei zile, sunt fluturi de dor si-mplinire. Zilele sunt de gheata, aduc mereu acelasi refren, aceeasi cadenta si stele. In spate betisorul fumega... cometa de idei, ma uit la jarul sau...cade, se sparge si-astept. O pasare phoenix, sa iasa si sa ma duca la tine. Sa-mi dea rostul acelor zile.
Suntem diferiti. Atat de diferiti, si cu fiecare zi parca haul dintre noi e tot mai mare... doar ca nu mai e un hau fizic. Candva vor trece zilele, cum trec si-acum... si chiar daca scriu si nu ma-ntelegi, candva, cineva, cumva... iti va spune. Si vei sti, iar atunci. Fericirea de pe chipul tau sa concure cu puterea soarelui. Sa sti, sa simti, sa INTELEGI, ca cele mai speciale sentimente nu sunt cele care le cunosti, le diseci, le poti masura. nu sunt cele carora le poti spune pe nume, sau le poti scrie reteta, ingredientele. Nu sunt acelea carora le sti LEACUL. Cele mai speciale sunt acelea care pur si simplu Sunt. Nebune, oarbe, neintelese, nestiute, dureroase, absurde, triste, depresive, pline de har. Oricum ar fi. Insa in nici un caz nu Stiute, cunoscute, intelese, stereotipice...
Si cel mai nedrept pentru mine este ca din toata populatia planetei, numai fata de tine nu ma pot face inteles, simtit. Ma simt un inapt. "Un gras incapabil" :). Aproape tot ce spun... iese altceva. Aproape tot ce fac se transforma intr-o alta piatra care sta la temelia distrugerii conceptului "NOI". Si cand te ascult, de cele mai multe ori iti dau dreptate, unghiul din care tu privesti iti da dreptate. Dar cel din care eu o spun, nu-ti da niciodata dreptate. Si de ce oare din toate persoanele care conteaza MULT, ENORM, VESNIC pentru mine... de ce tocmai tu te afli in celalalt unghi?... e greu... si stiu... simt... dar nu am ce face.
Mi-e dor de tine, iar moscul ce imi umple acum camera, l-as dori pe pielea ta. Sa-l respir, sa-l ating, sa-l spal in sarutari. Sa ma cuprinzi, sa ma ai. Iar razele de soare ce imi intra cu greu in camera as vrea sa se opreasca toate in ochii tai si sa se bucure si ele de un suflet frumos.
Mi-e dor de tine... si nu stiu daca voi sti... sa te aduc inapoi.
P.S.: I Love You
Etichete:
james blunt,
mosc,
my zephyr,
ps i love you,
we are nowhere and is now,
zefir,
zephyr
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Un om cu adevarat magnific este acela care pe parcursul drumului sau in viata reuseste sa lase acel "ceva" in urma care va dainui mereu...keep up the good work
Trimiteți un comentariu