Am iubit o fata

Scriere din adancul vazduh ce sufletu-mi afunda.

Si-am iubit o fata.

De atatea ori plangand. De atatea ori razand... si atat de mult cautand spre mai bine. Am iubit o fata, era calda, era a mea. Desi nu o spunea. Desi nu o simteam, cum mi-as fi dorit. Desi nu stiam. Au fost zile cand nu cunosteam cerul, decat cerul privirilor noastre, si ne era bine, eram perfecti. Contopiti... tandrii... simpli. Ne iubeam si eram iubiti. Credeam si ne lasam incredintati. Plangeam si ne lasam plouati. Eram doi ca si unul. Au fost zile in care iadul ar fi fost dulce alinare pentru suferinta si greul ce-l traiam. Zile in care neputinta era roba care ma imbraca greu. Era atat de grea. Cu bile de plumb la capete, cu zale de otel peste ea, ma strangea, imi simteam pieptul zdrobit de ea... plangeam, rupeam, nu stiam, nu intelegeam... nu puteam sa fac mai mult. Un inapt... un limitat... doar asta se auzea in ecou. Si asa era...asa este.

Am iubit o fata. Si Doamne, voua acelor 5 persoane care citit asta probabil.. va spun. Nu exista ceva mai frumos decat iubirea totala si nu exista ceva mai greu decat fuga de ea. E ca si cand te-ai arunca dintr-o parfumerie cu mirosuri divine direct in cosmos... si te-ai sufoca in cateva secunde desi in mintea ta inca este atat de proaspat amalgamul de parfum divin... si plangi...si te doare, dar intelegi ca... asa este cel mai bine. Sau poate nu... probabil nu. 

Am iubit o fata, cu ochi ce ma-ncalzeau, cu suflet ce plangea petale ce incercau sa ma ma compuna... insa calea lor de multe ori imi era necunoscuta, nu o stiam... nu o simteam... nu asa cum ar fi trebuit.... nu asa cum si-ar fi dorit... iar eu incercam sa cer...ce deja primeam... si cu cat ceream..cu atat pierdeam. Eram intr-o mlastina care ma hranea si imi oferea tot ce-mi trebuie... tot ce trebuia sa fac era sa inteleg... si sa simt... ca daca incerc sa ma misc.. incerc sa vreau altfel... mai pe limba mea...nu fac decat sa ma afund... sa pierd...sa pier.

Te iubesc infinit... si nimeni si nimic nu va schimba asta vreodata. Si tocmai de aceea trebuie sa plec. Puiul de om are nevoie sa bea din laptele ratiunii, din nectarul intelepciunii si din mierea echilibrului. 

Si nu-ti voi cere sa m-astepti.... desi ma voi intoarce.... nu-ti voi cere sa ma doresti...desi te respir... nu iti cer sa nu ma uiti... desi lumina ce-mi licare in ochi vei fi mereu tu. Vreau doar sa nu uiti ca totul a contat, conteaza si va conta... fiecare secunda imi este sacra in intreaga fiinta. si cele grele...si cele frumoase.Si ca iubirea noastra poate este neinteleasa, inclusiv pentru noi... dar asta nu o face sa moara... ea va dainuii mereu. Pentru ca e pe bune. Si asa va ramane.

P.S. I Love You