Copacii Căzuți La Pământ

Trist și deprimant
Copacii căzuți la pământ
Plâng, plâng.

Oprită peste șine
Cu ochii de gheață iubirea
Se stinge.

Arpegiul cu ploaie
Cortegiul de vise deșarte
Ajunge, apune.

Oamenii pe străzi
Orbiți de-ngenunchiere
Se scurg, tacând.

Prin nori și departe
Ajunge culoarea în gri
Abstractă, difuză.

Din ochii tăi goi
Sunt nopțile reci
În suflet - stins.

Copacii-
Copacii căzuți la pământ
Trist și dezolant
Plâng, plâng.
20 - II - 2013

Atunci când fugi, de fapt ramâi

Atunci când fugi, de fapt rămâi
Și ești dulce ca lumina,
Atunci când fugi, de fapt nu pleci
Rămâi să mai aștepți puțin.

Nu mai fugi și nu te mai du
Și lasă doar raze de soare
Prin camera mersului tău
Să te aducă la casa cu flori.

Acolo voi fi să te aduc
La ceasul ce țese din raze
Povești ce-ți vor spune cadent
Ramai și nu mai fi tristă.

Atunci când fugi, de fapt rămâi
Și esti dulce ca lumina,
Te iubesc și-ți cos în palmă
Harta ce te-aduce acasă.
20-XII-2012

Suflet Cusut

Cu samanta de toamna in suflet

Adulmec cerul cu nori de zapada.

Si frunzele, crengi obosite

Se pleaca uscate-n pamant,

Sunt atat de multe clipe

In care-n gand iti mangai chipul.

Povestile ochilor trist lacrimati

Le simt un taciune in toata fiinta,

Esti minunea oamenilor simplii,

Esti poema pe a sufletului fila.

Gaseste in stropii de ploaie

O poarta de zambet spre mine,

Mai spune-mi in noapte cu trupul:

E bine, sunt Tu, suntem Noi.

Din a cerului claustra-ncapere

Pasesc catre scanduri de piatra,

Ma droghez cu amalgam de idei

Ma indrept de aici spre oriunde

Si privind catre zarea inchisa

Aproape-am ajuns la sfarsit.

Iti simt toata palma pierduta-n a mea,

Si simt primul inger creat de-amandoi

De buze uitate pe ploile grele,

Sarutul perfect, minune-ntre stele.

Si-a cerului rece cununa

Ma-mbraca in calda iubire,

Esti rupta din aripi de inger

Si aripi imi cosi cand zambesti.

Aprinde-mi din nou lumanari in priviri

Si stai langa mine cu suflet cusut,

Aduti toata viata cu stropii de ploaie

Si calda cununa de soare-n priviri,

Iubeste-ma-n soapta stangacilor ani

Si nu destrama cusatura, ce sufletul tau o-mparte cu-al meu.

16.08.2012

Zefir

Zefir

Mergeam demult, sa m-adap cu lumina

Cand ziua se naste, cand bolta e plina

Cu picuri de roua, cu nori sangerii;

Cu pene de inger fiinta-mi spalam.

E atat de simplu sa fiu

Pe-a crengilor frunza tarziu, 

Adie zefir de apus si iubiri

Prin parul ce fata mi-alinta.

Este noapte de-amor si soapte de dor,

Si-ti ploua peste coapse cu dor

A norilor cearta cu buze fierbinti,

si-n stele, zefir, doi ingeri cuminti.

De-a zilelor trista amintire

Uita-vom pe ceas de sudoare,

Si stelele-adora lumina ce-o sorb

Din dansul nocturn al trupului nostru.

Peretii se sparg, se sparge si luna,

Departe plutim, zefir de apus;

si-ti mangai o raza din ochi cu privirea

si-mi lasi trupul tot...iti lasi nemurirea.

Si-ti ploua pe coapse de-amor

cu picuri de roua, cu nori sangerii;

E-atat de simplu sa fii

Adie zefirul eternei iubiri.

14 I 2012

PS: I Love You

POT

POT

"Si intru in mine

Si plang de iubire

Atat de departe de tine

As vrea nemurire."

Cuminte in colt privesc imprejur.

Camera-i goala, fumega a dor.

Palpaie-un bec, intuneric in jur

E liniste acra, batai ce ma dor.

In drepata orbirii e-o raza in alb

A lumanarii tacuta mocnire.

Intind mana stanga, ma arde si stau

Sa-i invat oglindirea.

Si caut peretii cu ochii orbiti,

Ma uit pe fereastra, ma vad cum privesc...

Privesc ce-am in mana...

E sufletul tau.

Sunt zile-ntregi ce nu mai sunt

E scrum pe geam, in colt si in suflet,

Sunt ani si ani ce vor sa vina

Si-i foc ce arde, dans ce plange.