Cu samanta de toamna in suflet
Adulmec cerul cu nori de zapada.
Si frunzele, crengi obosite
Se pleaca uscate-n pamant,
Sunt atat de multe clipe
In care-n gand iti mangai chipul.
Povestile ochilor trist lacrimati
Le simt un taciune in toata fiinta,
Esti minunea oamenilor simplii,
Esti poema pe a sufletului fila.
Gaseste in stropii de ploaie
O poarta de zambet spre mine,
Mai spune-mi in noapte cu trupul:
E bine, sunt Tu, suntem Noi.
Din a cerului claustra-ncapere
Pasesc catre scanduri de piatra,
Ma droghez cu amalgam de idei
Ma indrept de aici spre oriunde
Si privind catre zarea inchisa
Aproape-am ajuns la sfarsit.
Iti simt toata palma pierduta-n a mea,
Si simt primul inger creat de-amandoi
De buze uitate pe ploile grele,
Sarutul perfect, minune-ntre stele.
Si-a cerului rece cununa
Ma-mbraca in calda iubire,
Esti rupta din aripi de inger
Si aripi imi cosi cand zambesti.
Aprinde-mi din nou lumanari in priviri
Si stai langa mine cu suflet cusut,
Aduti toata viata cu stropii de ploaie
Si calda cununa de soare-n priviri,
Iubeste-ma-n soapta stangacilor ani
Si nu destrama cusatura, ce sufletul tau o-mparte cu-al meu.
16.08.2012
