imi simt sufletul otravit... departate-mi sunt cararile si stau...privesc monitorul si tac... ti-as spune cata nevoie am sa fi aici.... sa fiu acolo...sa fim... insa ceasul e mut... sta si ninge peste mine cu secunde... secunde ce dor... picuri de opiu.... ma simt descult prin mintea ta plina de cuie... ma doare si cad... ma ridic si ma lovesc de pragul societatii... sunt atat de singur.... si poate am ales asta.... poate nu stiu sa privesc altfel... sa traiesc....sa gandesc... sa fiu...
Sunt zile ce nu se uita.... tremurul....lacrima.... durerea.... iubirea. Voi ramane sa gandesc, sa simt si sa ma intorc... cu toate clipele...cu tot apusul.... ploua.... dar ninge de sus.... e soare...dar ploua de jos... suntem tineri si departe de toate.... de ce sa ploua....de ce sa ninga.... de ce eu?
Cand voi invata mersul, voi adora sa merg.... nu voi alerga, nu voi dansa, nu voi zburda...voi merge. bucurandu-ma ca am invatat mersul. Sunt atat de singur..... ma surzesc peretii... si lumina ce se manjeste aproape opac pe mine....pe taste si pe geam.... ingroapa tacerea in nopti.... si clipele... mieii uitati ai clepsidrei... ce viata ciudata.... se cerne-asteptata de noi doi in soapta.... in vise divini... si-n viata straini...
Si-n urma clipelor... intoarce doar o geana....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu