Frunzelor ce au cazut

Atat de multe vise
Si-un zambet incrustat
In suflet si-n priviri,
Sa-mi lasi din fiecare,
Un stop de nemurire.



Ca un zefir de calde simtiri,
In viata se-aduna si apoi se imprastie,
Praf de stele si aburi de-amor,
Un zambet si-o luna, si toate-mpreuna.



Acestui etern pokal
Sa-i simt nemarginita forma
Cum ma cuprinde-n suflet gol,
De tot ce-a strans in el si-n noi,
De tot ce s-a pierdut.
Iar albele zambile ca o lancie de parfum
Ma vor purta spre al tau suflet
Si spre toata vesnicia;
 Lumina de zambet, suflet de rai,
Minune de om si inger de suflet,
Iubirea.



Ochii tai, atat de negrii si un copil,
Tot abisul planetar si vidul dintre stele
N-ar sti cum sa cuprinda
Povestea naiva dar atat de maiastra,
Cu zei si lumina, cu tremur si lacrimi,
Povestea ce-a pierdut undeva copilul
Si a gasit chiar aici un ocean de idei,
O pasare Phoenix ce nu va uita
Cenusa ce-a fost si mama si tata
Spre zarea ce-acum e plina de Soare.
Iar daca ani se vor pierde tu vei ramane acolo,
O raza ce va mangaia, obrazul unui suflet.



Si doar dac-ai sti,
Ca tot ce exista si arde in mine,
E chipul tau palid cu zambet de lut,
Si ochii tai mari cu sufletul mut...
Doar dac-ai sti.
27-VIII-2016

Curajul

Curajul este atunci cand calcand te tot ce sufletu-ti raneste zambesti gustand zambete din soare. Curaj! Oamenii nu se transforma... dar cu siguranta spiritul o face, si zambetul ce-l imbraca... si nu-l mai cunosc... dar am mereu arma imaginatiei. Cu ochii inchisi cum descojesc momente... si schite :).

Curajul este atunci, cand te privesc si nu-ti spun... doar iti vorbesc iar tu simti... chiar daca nu sti.

Un strop de tine mi-ajunge. Multumesc!

Zâmbetul tău umezit de-atâtea emoții.
Colindă-n ființa mea ploaia.
Cuprinsul uitat, prăfuit, se dezmiardă golaș.
Cununa absentă de ochi și grija cuvântului greu,
Presară și uită, deschide și lasă, dar tu unde ești?
Șoapte din raze de soare croite, cu clinchet răzbat,
Al nucului fină foșnire, în suflet doar tu o dezlegi.
Cuprinde-mi în brațe oceanul, cu brațele tale frânte barbar
Și simte-mi de poți prin durere, cum dogmatic mă zbat.
Oamenii vin, se duc și se-ntorc, și caută-nțelesuri de sticlă,
Iar noi regăsiți, împotriva voinței, ne găsim între ziduri.
Nu va mai ști asfințitul și nimeni în lume va vrea,
Să prindă un suflet în aripi, să-i dea trup de om și să-i spună iubire.
Dar toate în lume vor fi, la fel ca atunci și oricând,
Flori ce cireș pe trunchiul de moș, al nucului gol, și-al inimii pline.
Copilul.
31-05-2015

Sinus

Minunat. Atât de celestic, atât de ascuns.
Sublim. Cu ochii în taină, privind, așteptând.
Și toți trandafirii, ascunși între poze
În taină cu noapte, atât de majestic.
Cuprins peste șoapte, atât de majestic
Durerea cuprinde. Mânjește tot cerul.
Atât de celestic, minune, iubire,
Durere și crez, adânc și ascuns.
Și ochii să-i ard în poze cu noi,
Minune și câtă aromă.
Când să mai ascult, departe în timp,
Ceasuri torid, ascunse în lacrimi?
Iar sufletul meu, atât de albastru,
Cadență de spin, calvar de abis.
În noaptea cu luna, desprins și golit,
Cu coaja arzândă, cu noaptea urlândă.
Și ploile toate, cu dorul din ele,
Ma duc dinstre mine, cutremur și stop.
Și atâta dorință, și dulce căință,
Melancolic absente, durerile sting.
Dar unde e noaptea, și toată minunea?
Ah tu imperfectă și veșnică rană,
Atât de celestic, atât de ascunsă.

Bacoviana

Îți aduci aminte ziua când ți-am spus ca ești frumoasă,
Tristă floare de durere și apus de sânge cald,
Ce prin suflet încolțești și cu spinii mă rănești
De-aș putea să scriu cu otravă-n catafalcul de apoi?

Dormeau adânc sicriele de plumb
Iar eu m-am pornit către casa,
Și m-ai înjunghiat în suflet deschis
Ca să-ți uit, a brațelor casă.

Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă,
În suflet de doliu
Durere-ncet plouă.

Afară ninge prăpădit
Cu așchii ca din suflet,
Și m-au cules doar corbii orbi
Și m-au redat uitării.

De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Am suflet zvelt dar azi e mort
Și mort se va și stinge.

Eram să te-aștept prin parc
Și-am rămas să număr și ora,
M-ai uitat atunci printre ele,
Arpegii cu frunzele grele.

Te uită cum ninge decembre
Prin colțuri de suflet naiv,
Mai lasă-mi și mie o geană
Și noaptea ne-ngroape-n surdină.

Amurg de toamnă violet
Și nopți cu luna rece
Mă prăpădesc în gând ce trece
Privirea ta ce stă să sece.

Aici sunt eu, un solitar
Cu tâmple reci și buze amar,
Ne-înțeles de fețe mii
Mă voi stinge-n ceruri gri.
19-IX - 2013

Recul

S-a dus albastrul cer senin
Iar trista împlinire
Mă ațintește-n pat bolnav
De mine și de tine.

De m-ar cunoaște trist convoi
Să mă-nsoțească-n beznă
Ți-as spune ție ce mă vezi
Să te întorci în creznă.

Și dacă norii liniștiți
Mă vor ascunde-n moarte
Tu să mă prinzi de stâng picior
Să mă aduci din noapte.

Din șoaptele albastre brune
Ce gânduri le-nfripă
Voi mai aduce numai patru
La creștet să se atingă.

Și cum din ceruri orice lut
E mai presus de cruce,
Să ne cuprindem somnul mut
În greu sicriu ce aduce.

Și să ne facem verde gard
Din amintiri cu spini,
Și să îl punem greu gardian
Cu priviri rupte din crini.

Ah dar tu cu-atâta fală
Să mă ucizi în taină,
Și de s-ar duce viața-n râuri
În sânge, roșia haină.

Dar cum nemuritorul soare
Luminând ne duce-n noapte,
La fel și viața ta cu mine
Mă va conduce-n moarte.
19-IX-2013

Penthru Tine

De-acord, au existat alte moduri de despărţire ... câteva cioburi de lut poate ne-ar fi putut ajuta, în aceasta linişte amară, am decis să iert greşelile pe care le putem face când ne iubim prea mult..

De-acord,   adesea te imploram... aproape ca o mamă, mă înconjurai, mă protejai... ți-am furat acest sânge,pe care nu l-am fi putut separa... în mijlocul cuvintelor, a viselor eu voi ţipa

Te iubesc, te iubesc... ca un nebun, ca soldat, ca un star de cinema. Te iubesc, te iubesc ca un lup, ca un rege ca un bărbat care nu mai sunt... vezi tu? te iubesc în modul acesta...

de-acord, eu ţi-am încredinţat toate zâmbetele mele, toate secretele mele... chiar şi pe acelea care doar un frate ar şti cum să le păstreze. în aceasta casă de piatră, satan ne privea dansând.. am vrut atât de mult războiul corpurilor ce fac pace...

Te iubesc, te iubesc... ca un nebun, ca soldat, ca un star de cinema. Te iubesc, te iubesc ca un lup, ca un rege ca un bărbat care nu mai sunt... vezi tu? te iubesc în modul acesta...

DHR

Tu nu mai miroși a porumb,
A lanului trist-unduire,
Iar ochii-s sicriul inert
Ce toată privirea ți-o-ngroapă.

Mă simt mai străin ca nicicând
De mine privind la tine copil,
Ce odată-mi erai oglindă de suflet
Acum ai rămas un zid de dureri.

Tardiv sunt pierdut, ai mâna de sârmă
Incleștată-n absurd ca și ploaia
Și nu te mai simt prin triste atingeri
Și nu te mai văd cum zâmbești.

Rămânem străinii basmului sfânt
Și ne privim printre gene,
Doar mintea mai știe senzația de-atunci
Iar sufletul tace-n sicriu.

Și chiar dacă-ar fi să decadă
Orice unduire de lan
Ți-am lăsat o piatră pe deget
Pe-argintul ce-mi poartă iubirea.

Păstrează doar o șoaptă
Din ultima privire
Și lasă doar un iz
Din prima sărutare.

De-atâția ani cu aceleași mâini
Ți-am făurit volume,
Poeme de idei și ploaie,
Mulaj de lut și ochi căprui.

Și totuși rămân de granit
Cum cu privirea în ochi-ți
Nu am mai găsit nici oaza
Nici tristele iubiri,
N-am mai simțit nici toamna
Sau tremur de delir.

VERSIUNE

Tu nu mai miroși a porumb
Și noapte-ați îmbracă privirea,
Departe-ntr-un colț te zăresc
Năluca iubirii dintâi.

Hazardul te umple de beznă,
Ești toată de grele mișcări
Te simt cum te zbați în uitare
Desprinsă de suflet te stingi.

Ai buzele moi și te-mbracă
Coșmarul privirilor mele,
Pierduți în tacerea de suflet
Cu mintea-ncercăm să-i dăm sens.

Mă simt mai străin ca nicicând
De orice-nsemnam amândoi,
Și simt depărtarea de ziduri
Ce odată oglindă-mi era.

Încleștată-n absurd ca și ploaia
Ai mâna de sârmă și lut,
Ești plină de triste atingeri
Mai reci decât însăși privirea-ți.

Te priveam dintr-un colț adâncit
Cum nu mai cunoști cine sunt,
Te priveam și pierdeam orice sens
A lebedei zbor peste nuci.

Afundat cu privirea în ochii tăi negrii
Mă transform într-un bloc de granit
Când nu mai găsesc o oaza de noi
Sau măcar trista iubire;
Când nu îți mai simt petale de toamnă
Îmbrăcându-mi în noapte tot graiul.

Tu nu mai miroși a porumb
Departe-ntr-un colț te zăresc,
Și noaptea-ți îmbracă privirea
Năluca iubirii dintâi.
10 - II - 2013

Mi-aduc aminte...

Mi-aduc aminte de tine
Cu ochii atât de rotunzi
Și gura de tânăr copil,
Cum mă prindeai în brațe
Și mă-nvățai să nu mai clipesc.

Mi-aduc aminte de noaptea
Când mi-ai spus te iubesc,
Și de zâmbetul plin de regret
Al depărtării ce-a fost.

Mi-aduc aminte de noi
Cum ne jucam cu apa,
Și cum simțeam căldura
Privirii ce-o iubeam.

Mi-aduc aminte de șoapte
Și de zâmbete dulci și distincte
Când mă priveai cu geana
Iubirii ce nu va pierii.

Mi-aduc aminte de mine
Cum îmi ciopleai o armură
Din tandrele mâini de iubire
De lut, iubire eternă.

Mi-aduc aminte de ploaia
Ce-o croșetam printre cruci,
Cu cimitirul de sticla murală
Cum ne pierdeam între nuci.

Mi-aduc aminte de tot,
Și deodată-ți privesc chipul mut,
Te-aș vrea mai ferice, mai dulce
Și cum prin noapte iubim,
Să ne trezim din nou eterni
Și simplii, copiii de ieri.
17-XII-2012




Devreme în acea noapte
Omul și-a aprins o țigară,
A fumat-o cu sete de viață
Și arome de mort si cerneală

N-a mai știut pe atunci
Cum să mai plece acasă
Când casa-i de scrum în văzduh
Iar sufletu-i în vântul hoinar.

De-atunci cu grea amintire
Și fumul nociv de țigară
Te cheamă tacit între versuri
Și nouri, cerneală albastră.

Devreme în acea noapte
Omul... și-a aprins o țigară,
Era târziu și pe-afară
Arome de mort și cerneală.
17-XII-2012

Diamond Demons

Face my diamond deamons. Taste my soul and reach to myself. Follow the singing, hope for nomore and then, just like before, face my sin, my diamond deamons.

LUT 2

Cu timpul ascunsele carari devin greu de gasit. Se afunda atat de departe, atat de obsur, atat de trist, negasit. dar pentru cel ce stie si simte...pentru vesnicul nuc, ea este mereu acolo, cararea presarata in palma stanga.Nu se uita si nu se inseala, nu pleaca si nu vine, nu plnage si nu adoarme, nu poposeste si nu alearga, nu canta si nu tace, nu tipa si nu moare... ea este mereu acolo.



Muzica?...este dansul maret al vocii la fel cum Dansul este al pasilor dulce cantare. Iar dragostea? muzica vesnica a sufletului.... dansul plapand al ratiunii....