O rămâi, rămâi la mine
Ești în suflet dulce crez,
Tu cu frunze verzi, priviri
Eu cu inima ce-o alini.
Atât de fragedă, te-asemeni
Unei raze de lumină,
Sunt adânc pierdut în tine
Ești mireasma lunii pline.
Și dacă ramuri bat în geam
Și mă cutremur noaptea,
E ca în vis tu să-mi apari
Zâmbind și să dispari.
La steaua care-a răsărit
Adânc în suflet pașnic,
Să-i fie mire gândul meu
Și-un suflet demizeu.
Mai am un singur dor
Prin șoapte de mătasă,
La pieptul tău să mă-mpletești
Și să mă simt acasă.
Vreme trece, vreme vine
Suflet gol, suflet pierdut
Să te chem, să te ador,
Suflet drag, suflet de dor.
Stelele-n cer
Le-ai împrăștiat cu privirea,
Erai frumoasă și din ploi
Îmi croșetai menirea.
Nu credeam să-nvăț a muri vrodata;
Tânăr suflet de lumină
Vechea limbă-mbrățișată
Om iubit ca niciodată.
A fost odată ca-n povești
În vremuri de răscruce,
O viata grea ce o iubești
Și lacrimi îți aduce.
Pe lângă plopii fără soț
Să te-ntâlnesc în noapte
Să îți sărut amorul tot
Să ne iubim cu șoapte.
04-VIII-2013
Un comentariu:
minunat. Eminescu ar fi mandru :). Foarte talentat
Trimiteți un comentariu