Sicriele aceleași zile
Demult inundate-au pierit,
Prăpastia din lemnul de nuc
Ascunde lumina de suflet.
Pe acord dezolant de pian
Îmi tremură trupu-n surdină,
Căldura mă-nmoaie dar frigul din mine
Mă-ngheață cu ace de mort.
Îmi simt inima în menghină de opiu
Durerea e mută, răpusă de ploi,
Privirile tale pe raze de lună
Morfină de suflet, coji de iubire.
Zile în sufletul gol și stingher
În noapte transcend nemilos,
E-o gloată de demoni prin vene
Iar îngerul singur și alb
Pătează tablou mortuar și închis
Cu picuri acizi de lumină.
22-VIII-2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu