Vâltoarea Curgerii Versurilor

Versuri curg fără oprire. Este o vale plină de mușchi și alge verzi, putrede, ce îmbrățișează versuri ce nu vor să stea. Undeva în depărtare un OM aruncă un năvod. Speră să prindă din versuri și să deslușească curgerea somptuoasă, să capete înțelepciunea în vâltoarea curgerii. Năvodul se rupe și odată cu el ultima speranță moare... năvodul e pierdut și la fel și lumina privirilor sale. Cu atât mai mult cu cât năvodul era împletit din fire de suflet și noduri de lumină. Cu atât mai mult cu cât OMULUI îi luase ani de zile să-l țese cu fire de suflet trist, fire de suflet fericit și chiar fire de suflet însângerat; cu lumină culeasă din oameni și animale, din copaci și flori nesmulse tiranic pentru negoț, cu raze din soarele orașelor și țărilor pe care fantomatic le-a cutreierat. Era Năvodul. Iar acum, la fel ca și năvodul vechi... s-a rupt pierdut în vâltoarea curgerii tristelor versuri.

După un timp buzele și ochii au compus o UNDIȚĂ cu fir castaniu și momeală cristalină. Fericit a fost OMUL în acea zi. Cu îndemânarea unui profesionist a aruncat momeala de cristal în vâltoarea curgerii și a așteptat. Primul VERS s-a prins imediat. Omul nici nu  reuși să cunoască bine UNDIȚA, să o învețe, să o adore asa cum se cuvine dar parcă nici nu conta, VERSUL era puternic prins. Acel VERS, unic și suprem, urma să-i schimbe viața pentru totdeauna. S-a luptat cu el o noapte întreagă, au transpirat împreuna toți trei: OMUL, UNDIȚA și VERSUL. S-au pierdut în dulcea noapte, noapte pe care OMUL nu o va uita, chiar dacă mai târziu îl va durea și îi va duce dorul. Nu trebuie uitată și nu trebuie pierdută. Este noaptea care l-a învățat că vâltoarea curgerii versurilor prin degradanta vale, umedă și verde, nu este de neînțeles, nu este de nepătruns, și MERITĂ să te îneci în ea, merită să suferi și să te doară, pentru ca în final să poți cunoaște VERSUL care ști că îți aparține și care te va călăuzii mereu. Și cu siguranță nici 1000 de năvoade confecționate cu grijă, atenție și meticulozitate nu ar fi putut să facă ceea ce divina UNDIȚĂ cu fir castaniu și momeala de cristal a reușit. Atunci OMUL a înțeles că din vâltoarea curgerii viselor nu ai nevoie de un năvod plin de versuri, ci doar de un VERS, prins cu UNDIȚA care îți este destinată ție, chiar dacă poate nu te vei bucura de ea decât pentru o foarte scurtă perioadă de timp.

Acel VERS care îți va spune:  te iubesc; te urăsc; am nevoie de tine; ai greșit; poți mai mult, poți fi mai bun; lumea nu e mică doar dacă o limitezi la odaia în care te pierzi; universul este mai frumos decât însăși cerul îți poate arăta; în ochii ei de multe ori poți zării mai mult decât ai putea zării într-un miliard de galaxii; iubirea nu se uită, doar se pierde; oamenii nu se nasc rai, aleg să fie așa; puterea reușitei stă în puterea propriei convingeri; nu uita să plângi, pentru ca apoi să guști din plin gustul zâmbetului tău acompaniat de aroma de înger a zâmbetului ei; fi mai bun pentru tine, astfel poți ajuta și pe alții; atunci când ceva nu vrea să se întâmple înseamnă că nu e momentul să se întâmple și chiar dacă pentru o secundă păcălești harta și cursul normal, în final te întorci pe drumul care e nevoie să-l străbați... bucură-te de el pentru ca este AL TĂU; de cele mai multe ori iubirea adevărată nu o trăiești, dar te poți bucura de găsirea ei; nu fi egoist și vei trăii, fii egoist și e ca și când nici nu te-ai născut și vei murii singur dar nu pentru că nu vei avea oameni lângă tine ci pentru că nu vei avea suflete lângă sufletul tău; învață să fi tot mai bun, mai puternic, nu învățând din reușite ci din eșecuri; fii liber; fii suflet.... FII LUMINA!

Nu avem nevoie de multe versuri pentru a trăi liberi, nici de o mie de năvoade pentru a cunoaște esența și rostul propriei existente, însa avem nevoie toți și fiecare în parte de UNDIȚA care negreșit va prinde VERSUL grăbit în vâltoarea curgerii din valea de care puțini se apropie însă toți tânjesc să o înțeleagă. În acea zi un OM s-a născut a doua oară devenind astfel nemuritor, UNDIȚA fiindu-i icoana sufletului iar VERSUL Lumina ce îi îmbracă sufletul, inima și ochii.