Cristalin

Plouă atât de mărunt,
Și-mi simt insomnia prin vene;
Mă duce atât de aproape
Cu gândul de visele mele.

Adorând în zâmbet vraja
Te priveam din altă lume,
Neaua buzelor de toamnă
Se așterne-n blânde urme.

Cu-aroma de tei călător
O șoaptă, lumină de soc,
Împletea în spice de dor
Amor, efemer și deloc.

De-aș putea transpune-n cuvinte
Oricare sărut cu sărut,
Ai face din zâmbete lacrimi
Emoție de vară și lut.

Dar nisipul din mine-i demult
Pierdut de orice alinare,
Iar apa privirilor tale
Adapă nisipul din zare.

Pierdut te privesc părăsit
Și te admir departe tăcut,
Ești visul ce nu se atinge
Și clipa ce fuge-n neștire.
13-VIII-2013