Prin Nopți

Prin nopți de greieri isterici
Cortegiu, motor și sirene,
Țipă pe străzi românii colerici,
Cortegiu, motor și sirene.

Sunt câțiva oameni prin bloc
Claustru, ecou și idei,
Mă fac sa urăsc acest loc,
Claustru, ecou și idei.

Tăcerea-ntreruptă a nopții
Dezolant, metalic lugubru,
La tine mă duce cu gândul
Dezolant, metalic lugubru.

Și oamenii-aceștia de iad
Cangrenă, satanic și trist,
Mă cheamă spre cerul tot fad,
Cangrenă, satanic și trist.

De-a nopților rece privire
Curată, iubită și grea,
Mi-e sufletul plin de iubire
Curată, iubită și grea.
8-VIII-2013

Eminesciana

O rămâi, rămâi la mine

Ești în suflet dulce crez,

Tu cu frunze verzi, priviri

Eu cu inima ce-o alini.

Atât de fragedă, te-asemeni

Unei raze de lumină,

Sunt adânc pierdut în tine

Ești mireasma lunii pline.

Și dacă ramuri bat în geam

Și mă cutremur noaptea,

E ca în vis tu să-mi apari

Zâmbind și să dispari.

La steaua care-a răsărit

Adânc în suflet pașnic,

Să-i fie mire gândul meu

Și-un suflet demizeu.

Mai am un singur dor

Prin șoapte de mătasă,

La pieptul tău să mă-mpletești

Și să mă simt acasă.

Vreme trece, vreme vine

Suflet gol, suflet pierdut

Să te chem, să te ador,

Suflet drag, suflet de dor.

Stelele-n cer

Le-ai împrăștiat cu privirea,

Erai frumoasă și din ploi

Îmi croșetai menirea.

Nu credeam să-nvăț a muri vrodata;

Tânăr suflet de lumină

Vechea limbă-mbrățișată

Om iubit ca niciodată.

A fost odată ca-n povești

În vremuri de răscruce,

O viata grea ce o iubești

Și lacrimi îți aduce.

Pe lângă plopii fără soț

Să te-ntâlnesc în noapte

Să îți sărut amorul tot

Să ne iubim cu șoapte.

04-VIII-2013

Pe note de ceară

Între șoaptele acelei zile, te asemăn unui înger. Ești plină de lumină iar obrajii îți sunt de catifea. Mi-aș dori doar o clipă eternă cu privirea ta amant să fiu, să-ți sorb lacrimi și vise iar prinse de ele, stropi calzi din suflet și gând. Ești tremurul din piept cu note armonioase cântate din nai, iar eu sunt a doua vioară visând să pot fi cândva prima.

Privesc atât de departe de mine, prin crengile pădurii verzi, raze jucăușe se scaldă prin pârâuri, iar pașii tăi scârțâie sub frunze căzute din sufletul meu. Îți mângâi în sărut talpa, ești atât de frumoasă, te strâng aproape de mine, îmi sorbi cu privirea buzele, te chem iar tu vi... îți spun ”nu pleca”, iar tu te ascunzi, tresari și dispari. Privesc cerul gol și nu pot să nu mă simt frate cu el.

Îmi lipsește fiecare strop al fiecărei clipe, zâmbetul tău când ne vedem prima oară... și pudicul din fiecare prim sărut... iar buzele tale-s eterne, eu sunt efemer.

Lacrimosa

Pe mine nu mă uită nimeni... Nimeni știindu-mă.

În destrămarea sufletului îmi las firele desfrâu în vântul însetat de mine, în uitarea prăfuita de tine. Copiii aceleași zile se caută înlăcrimați prin orbite, sunt mai singur decât păianjenul stingher din colțul de cameră topită... mă plimb pe aceleași dale de lemn, încarcerat în treacăt. Nu cunosc, doar mă descopăr... și lăsând ambigua mâzgăleală, mă sting, și prin ea în etern mă aprind.

Îți simt acele din ochi cum mă străpung în piept, mi-e dor de tine toată, mi-e dor de mine plin... și tremur în neștire, în clocot trupul plânge... ești nemuritoarea strofă ce nu se mai lasă citită.

De-as fi atât de simplu să simt doar neștiința, mi-aș putea lăsa ferice viața-ntr-o prăpastie a neputinței. Suntem singurii doi oameni, la fel ca alți miliarde, suntem doi în doi și în pereche descopăr cum sunt singur. Și n-aș lăsa legământ decât o noapte cu file însângerate confuz, să mă pierzi în cerneala organ și să speri la iubire. Încet, încet se cerne marea, peste deșerturi aspre... încet, încet îți moare raza din sufletul meu gri.



Și doar dacă-ai ști... că tot ce contează și râde în mine... e chipul tău palid și sufletul blând... doar dacă-ai ști...

Scrisoare

[...]

I’d only told them the truth. Was that so selfish? Our integrity sells for so little, but it is all we really have.

It is the very last inch of us.

And within that inch, we are free.

[...]

The first time we kissed, I knew I never wanted to kiss any other lips but hers again.

It seems strange that my life should end in such a terrible place.

But for three years I had roses – and apologised to no-one.

I shall die here. Every inch of me shall perish. Every inch.

But one.

An inch.

It is small and it is fragile, and it is the only thing in the world worth having. We must never lose it or give it away. We must never let them take it from us.

[...]

But what I hope most of all is that you understand what I mean when I tell you that even though I do not know you, and even though I may not meet you, laugh with you, cry with you, or kiss you: I love you.

With all my heart.

I love you.

...Seamănă cu tine

So if you want to love me then darlin' don't refrain...

Și cum al oamenilor ideal se sparge în spumele înnegrite ale mării acestei lumi... decojitele zări sângerează purulent a zi goală, golașă și rece... nu sunt priviri mai goale de mine, nu sunt ochi mai adânci fără tine... și tăciune tandru-n buza mea... nimic din mine-n lumea ta...





De unde atât de multă adâncime... în prăpastia unor ochi? de unde atâta destrămare în goblenul unui suflet...

Cuget de asfalt, melodic stringent... te port în gând...




... și doare.

Vorbe

Uneori tristelor vorbe le lipsește curajul de-a spune ce simt. Uneori pierdute-ntre rânduri, ale cărții instrucție, rămân cuvinte pierdute de mamă, uitate de tată... penelul ce le-a înmuiat pe-o coală, sau un petec de iubire. Sunt zile cenușii, iar vorbele dor, suspină, plâng; sunt zile de iubire, iar vorbele dor, suspină, plâng; sunt zile înjunghiate cu tresăriri de cristal, atât de limpede... atât de pur.

Uneori mă simt dezbinat cu coastele moi înnodate unde ochii nu pot vedea. Sunt cascadă de vorbe ce se sparg înspumate pe coli de iluzii, e-o ceață albastră de cerneală, e-o geană de zori și un fir de zâmbet sfios. Trecând prin subțiri raze de soare mă simt al nimănui. Dar nu mai dezbinat ca vorbele, pierdute-n surdina obscură și grea. Te simt cum nu simți, mă duc vorbe goale-ntr-un câmp lexical, să culeg flori de vocale și spice de vânt... să-ți țes dulci acorduri ce se scriu toate-n versuri cu rimă și sunet de sticla, și privesc necontenit spre zorii aceleiași zi în care cerul e plin de vorbe ce-acum dor, suspină, plâng.. atât de limpede, atât de pur.