Cu samanta de toamna in suflet
Adulmec cerul cu nori de zapada.
Si frunzele, crengi obosite
Se pleaca uscate-n pamant,
Sunt atat de multe clipe
In care-n gand iti mangai chipul.
Povestile ochilor trist lacrimati
Le simt un taciune in toata fiinta,
Esti minunea oamenilor simplii,
Esti poema pe a sufletului fila.
Gaseste in stropii de ploaie
O poarta de zambet spre mine,
Mai spune-mi in noapte cu trupul:
E bine, sunt Tu, suntem Noi.
Din a cerului claustra-ncapere
Pasesc catre scanduri de piatra,
Ma droghez cu amalgam de idei
Ma indrept de aici spre oriunde
Si privind catre zarea inchisa
Aproape-am ajuns la sfarsit.
Iti simt toata palma pierduta-n a mea,
Si simt primul inger creat de-amandoi
De buze uitate pe ploile grele,
Sarutul perfect, minune-ntre stele.
Si-a cerului rece cununa
Ma-mbraca in calda iubire,
Esti rupta din aripi de inger
Si aripi imi cosi cand zambesti.
Aprinde-mi din nou lumanari in priviri
Si stai langa mine cu suflet cusut,
Aduti toata viata cu stropii de ploaie
Si calda cununa de soare-n priviri,
Iubeste-ma-n soapta stangacilor ani
Si nu destrama cusatura, ce sufletul tau o-mparte cu-al meu.
16.08.2012
5 comentarii:
vai.... minunat!!! vreau si eu
Mi-as dori ca si El sa simta pentru mine ce simti tu pentru ea... cine nu si-ar dori?.. Foarte frumos. Impecabil... trebuie sa fie foarte fericita domnisoara pentru care ai scris sa te aiba pentru ea. cine n-ar fi?:)
Atat de frumos. am descoperit acest blog de vreo 3 saptamani, si citesc, citesc, citesc. e atat de frumos si sincer. Desi mai sunt stangacii in scris... mesajul si sentimentul este IMENS. Multumesc ca impartasesti cu noi atat de multe idei si sentimente.
prietene.. esti foarte talentat. Ar trebui sa publici. Salutari din Bucuresti.
emotionant....
Trimiteți un comentariu