Catatonic

Pierdută cu gândul de gânduri
Te privesc printre gratii,
Am sufletul prins între flăcări
De mare o grea-mbrățișare.

Atât de ușor e să pierzi
Cuvântu-nainte de vremi,
Și-n picurii nopții de coji
De unde să știu și să simt?

Și n-aș mai putea să te strig,
N-aș mai putea să cunosc
Aceleași cuvinte de ieri
Aceleași uitări de nicicând.

E-un soare de sânge și gheață
De ploaie și frig e aerul plin
Îți intră în piele, în piept și în gând
Iar drumu-i covor de frunze și-asfalt.

Si-atunci dac-aș prinde cu mâna o stea
Ce obrajii ți-i udă sărat,
Aș vrea să nu pleci din amurg
Și-n noapte să nu te destrami.

De-atâtea zile cu vântul
Aprind în aer păcatul,
De-ar trece secunda ca anul
Și norii pe cer de-ar pierii.

Mi-e dor să miroasă a putred
De frunze tăcuta pădure,
Si crengile cânte-n delir
Cu note ce plouă plutind.

Atât de cuminte zâmbești
Iar ochii-ți emană durere
Nu pot nici să plâng sau să mișc,
Îmi simt împlinirea murind.

De-atâta tăcere și luna
Și-a uitat între stele lumina,
Iar ceasul a stat poticnit
La ceasul ce-odată-l știam.

Mă simt o piatră de râu
Un fir de nisip în ocean,
Răpus de neagra pieire
Mă simt pierdut în sicriu.

Și mă prinde iubirea de toamnă
Și plâng și îmi moare ființa,
În ceasuri atât de egale
De frunze, armură cu zale.
17-XI-2012

Cronica Rodrigo y Gabriela Strasbourg 15 11 2012

Eh si iata ca asteptarea a luat sfarsit. Un concert cu adevarat electrizant a pus azi stapanire pe Zenith. Cu fani vizibil metalisti situatia a stat mult, foarte mult diferit fata de seara trecuta.

In deschidere a cantat un tip (al carui nume nu l-am tinut minte Nick Something). A fost el si chitara lui, care jumatate de ora putem zice ca ne-a facut incalzirea pentru rodrigo si gabriela. Nici publicul nu a fost FOARTE incantat de prestatia lui pana la ultima piesa unde Nick al nostru a apasat pe acceleratia chitarii si a iesit o melodie cu adevarat reusita. Din cate am inteles tipul e american, insa sincer nu vreau sa va induc in eroare cu informatii neverificate. Nici nu am ajuns la inceputul recitalului sau. Asa ca nu as avea foarte multe sa va spun decat ca nu m-a impresionat foarte tare (cu exceptia ultimei melodii).

Si apoi, la fel ca si ieri, pe la 9 a inceput recitalul lui Rodrigo y Gabriela. Amandoi tineri (más o menos) plini de viata si creativitate, frumosi si cu pofta de a-si tocii degetele pentru publicul strasburghez.  Eu sunt de parere ca la fiecare concert dispun de cate o pereche de maini care pana la sfarsitul reprezentatiei o tocest pe toata. Dar e numai parerea mea, nu stiu sigur. Au cantat peste o ora jumatate cu tot cu bis (care a cuprins 3 piese) si in rest au cantat multe, multe melodii. Nu le cunosc pe nume (nu sunt inca atat de familiarizat cu melodiile lor) insa stiu ca nu au facut nici un cover de la Metallica desi au bagat de vreo doua ori acorduri din diferite melodii ale trupei mai sus mentionate. Si daca tot am ajuns aici trebuie sa mentionez faptul ca in muzica lor geniala se simte foaaaarte puternic faptul ca mananca pe paine zilnic muzica si spiritul Metallica, stilul lor de a canta si de a prezenta si desfasura suita unei melodii sunt clar desprinse din ceea ce Metallica face in albumele si concertele lor.

De asemenea ne-au prezentat si vreo 3 melodii din viitorul album, astfel ca am mers cu ei si in viitor si am avut ocazia sa ascultam 3 melodii inca nelansate (una o aveti si voi in ultimul video). De asemenea au avut un invitat special, un mare muzician si compozitr cu care au colaborat la ultimul album compus si inregistrat in CUBA, Area 52. Acesta i-a acompaniat pret de 3 melodii la pian piperand astfel gustul melodiilor lor. Daca mai punem ca au avut si fiecare cate un solo a fost intr-un cuvant o seara foarte reusita cu un concert de nota 10. Au comunicat cu publicul si publicul cu ei. a fost unul dintre acele concerte care nu ma mai face sa ma simt in Franta (din acest pct de vedere). Publicul a fost foaarte energic, a sarit a cantat a dansat. Le-au facut pe toate. Imi era dor de metalisti:).

Si cam atat. Va las acum cu poze si video (videourile la fel ca si cele de la The Cranberries vor intarzia pana pe maine si de asemenea nu sunt de cea mai buna calitate:)...). Si ca tot veni vorba de poze si video, defectul cel mai mare a metalistilor (se pare ca din toata lumea) este acela ca sunt foarte inalti, iar eu... NU. Astfel ca am avut bafta sa am o paluga in dreapta mea si una in stanga mea pe care tot concertul a trebuti sa le ocolesc cu aparatul ca sa pot filma ceva sau poza ceva. Ce a iesit vedeti mai jos.

VIDEO

Arta unui Oras European

Am avut ocazia sa iau parte la o sarbatoare a luminii din Strasbourg. Iluminarea spectaculoasa pe muzica simfonica a Catedralei din Strasbourg. nu stiu cat se va vedea pe imagine insa acolo la fata locului a fost.... mai presus de cuvinte.... cu adevarat inaltator...

Illumination de la Notre Dame de Strasbouurg

Strasbourg - Sufletul Alsaciei

Strasbourg. O poveste frumoasa care merita a fi spusa de nenumarate ori. Un oras plin de culoare, plin de istorie si stil, un oras al iubirii si al puterii, un oras care iti aminteste clipa de clipa ca planeta Pamant poate fi si frumoasa, oamenii civilizati si frumosi, cladirile vechi dar superbe.
Strasbourg este genul de oras burg, fortificat si plin de istorie, un oras in care arhitectura germana se impleteste armonios cu cea franceza, un oras in care cultura germana se impleteste cu cea franceza si un oras in care nu poti spune nimic vizitandu-l de frica sa nu ratezi ceva important.

Podurile, catedralele si turnurile orasului iti amintesc de vremea marilor razboaie, de cuceritorii germani si de cei francezi, muzeele iti arata arta si traditia alsaciana in cea mai pura stare a sa. Oamenii...oamenii sunt exemple de evolutie a rasei. In Romania nu gasesti speranta viitorului, speranta progresului pentru ca noi ca si rasa umana suntem mult involuati ca spirit civic, bun simt, omenie, bucurie. In Strasbourg toate sunt invers. Oamenii primitori, atenti, simpli dar atat de complecsi. Totul este ca un vis.

Pe strazile inguste ale vechiului oras si de-alungul Rinului sau a micutei Franta te simti ca si in basmele lui Hans Christian Andersen, te simti ca si Hensal si Gretel. Te simti mare si voinic. Te simti intr-o caleasca regala. Te simti orice.

Cand vine vorba de ordine, disciplina si curatenie, cred ca numai in Basel am mai intalnit atata perfectiune. Desi nu au WC-uri publice atat de sofisticate si moderne, desi sunt targuri cam tot timpul in diferite piete ale orasului, desi turistii sunt sute si sute, orasul este mereu curat, mereu frumos, verde acum ca a venit primavara sau de un alb imaculat in iarna. Poti sa te plimbi chiar si descult, fara nici o problema.De asemenea un lucru de admirat, care noua romanilor ni se pare UAU insa pentru ei este un lucru cat se poate de normal si greu de inteles opusul acestuia este ocrotirea, ingrijirea si pastrarea aranjamentelor florale din oras. Pastrarea florilor in pomii proaspat infloriti, grija fata de iarba din parcuri. Grija pentru frumos si extravagant. Oamenii curati si imbracati cu cel mai fin rafinament, de toate varstele, de toate tipurile si din toate clasele sociale. De la oameni simpli la oameni de bani gata. Toti au in sange iubirea fata de oras, iubirea fata de frumos, respectul fata de cel de langa el.

Cea mai mare surpriza a fost sa constat prezenta destul de numeroasa a romanilor in Strasbourg. Fiind acolo de Florii, libelula si-a manifestat dorinta de a merge la biserica, si nu orice fel de biserica ci biserica romana din Strasbourg. Si am mers. Poate ati crede ca este o casa sau ceva mic si de neopservat. eh bine nu e asa. E o biserica normala, ca orice biserica, inalta si cu ferestre mari cu vitralii, iconostas si icoane pe pereti. Preot roaman, un cor cum in Romania nu am vazut sau auzit, niciune. Si peste 100 de enoriasi. Ceea ce m-a surprins. Foarte multe familii, majoritatea cu varstele intre 30 si 40 de ani, cu copii mici, studenti si cativa oameni in etate. A fost placul ca intr-un ocean de oameni straini sa fi pe o insula de Romani. Romani civilizati, romani care si-au implementat regulile civice si sociale ale comunitatii in care traiesc, romani ai caror copii vorbesc mai bine franceza decat romana insa care in momentul rugaciunii Tatal Nostru(care se recita si in romana dar si n franceza) recitau in ambele limbi. A fost placut. O sa mai mergem.

Pasind pe strazile pavate pline de oameni si biciclisti, pline de armonie si voie buna mi-am dat seama ca Strasbourg este genul de oras in care mi-ar placea sa locuiesc. Un oras fara pretentii de mare metropola(desi este), un oras cu oameni fara aere de "cine mis eu", francezi puternic germanizati si germani puternic...."franconizati". Ceva foarte frumos. Nu am fost in multe orase in lumea aceasta dar de departe din cate orase am Vizitat, Strasbourg este preferatul meu. Pana acum.

In continuare, nelipsitele poze. Sper sa va pot intoduce in starea "Strasbourg, Sufletul Alsaciei".De mentionat ca pozele vor fi o mistura iarna-primavara intrucat cateva sunt de la craciun 2010 iar altele(majoritatea) din aprilie 2011.

 Palatul Rohan

Casa Kammerzell(3 poze)

 Magnolii

 Biblioteca Nationala si Universitara(7 Poze)

 Palatul Rinului si Parcul(piata) Republicii (7 poze)

 Monumentul Bimilenar (realizat de Tomi Ungerer)

 Palatul Justitiei

 Clatorie cu Vaporul

 Mica Franta (15 poze)

Catedrala din Strasbourg

Strasbourg Vazut de pe Catedrala (66 m)

Biserica Protestanta Stantul Tomas

 

Muzeul Alsacian

 Muzeul de Istorie (in interiorul Palatului Rohan)

 Apartamentele Regelui (13 poze)

 Palatul European de la Strasbourg

    Intrare Muzeul Tomi Ungerer(in interior pozatul a fost interzis)

 Biserica Sfantul Paul

Piata in Strasbourg

Cititi si despre:

Paris

Basel

Berna