Omu' si Libelula: franta

Se afișează postările cu eticheta franta. Afișați toate postările

marți, 2 octombrie 2012

Avancronica Concert Therion Bucuresti 19 10 2012/ Cronica Therion Paris 1 10 2012

Si am ajuns din nou in orasul luminii. Motivul? Concertul therion din turneul european care celebreaza cei 25 de ani de Therion. Tin sa precizez ca am mers sceptic in ceea ce priveste calitatea concertului, si nu neaparat din cauza noii componente (care nu mai este neaparat atat de noua) ci din cauza unor concerte pe care le-am urmarit cu noua trupa in care mi-au parut deosebit de nesudati. Eh, intre timp situatia s-a mai schimbat, membrii noi s-au legat, s-au mai adus ajustari..imbunatari, etc. In cele din urma , parerea mea, Cris a reusit sa lege o trupa care poate mandra sa se numeasca Therion.

Concertul trupei a durat exact doua ore cu tot cu bis (doua bisuri) iar in deschidere au cantat alte doua trupe.

Prima trupa a inceput sa cante la 18 30 (intrarea s-a facut la 18). se numeau Antalgia (Spania). Nu pot sa spun ca m-au dat pe spate insa au fost ok. au reusit sa incalzeasca bine atmosfera. Cateva poze mai jos.

A doua trupa, locala, a fost ceva foarte ciudat. Un rock "simfonic" foarte sintetizat cu efecte de sunet gen rammsteain...insa fara nici o legatura cu trupa germana. Solista tot o tipa, cam opusul primeia... din toatet pct de vedere. Elyose. Cateva Poze jos. Francezi evident ca au fost pe spate fiind o trupa de-a lor. Mie personal mi-au parut destul de slabi. Chitaristul si bassistul destul de ok, cu prezenta scenica si cateva solouri reusite, insa tipa... strica toata schema.

Si apoi pe la 8 30 a inceput concertul Therion. Inca de la primele acorduri mi-am dat seama ca nu va fi esecul care credeam. In primul rand, Chris a ajustat trupa schimband claparul. Claparul sa vi-l imaginati omul orchestra, omul care va scoate din 2 claviaturi cam toti ce inseamna simfonic in melodiile therion. Si a reuist cu brio in proportie de 80% sa spun asa. Odata cu acest turneu aniversar, Therion promoveaza si noul album intitulat Fleur de Mal. Insa, sper deosebire de alte trupe, nu au inundat concertul cu multe melodii de pe acest album(vreo 3 au fost). In rest au catat cam de pe toate albumele de la Theli incoace. Amintesc doar Rise of Shodoma and Ghomora, Lemuria, Wondrous world of punt, the invincible, Land of Cannan, Gothic Cabala, Via nocturna, Blood of Kindu, To Megatherion, Sirens of the Woods. Nu au cantat in schimb doua dintre melodiile mele de suflet Clavicula Nox si Draconian Thrilogy insa sincer, poate a fost mai bine asa. dupa cum ziceam mai sus, noul clapar a reusit sa duca concertul cu brio reusind sa acopere golurile unei trupe simfonice destul de bine. cu exceptia unor parti din Via nocturna, wondrous world of punt si putin din lemuria pot spune ca toate melodiile le-a cantat onorabil. De asemenea Tenorul trupei a mai cantat si la fluier din cand in cand(insa cand ar fi trebuit, parerea mea, nu a cantat..ma refer la Lemuria). Si daca tot am ajuns aici trebuie mentionat ca trio-ul care l-a aduc Chris in trupa este GENIAL. Tenorul si cele doua soprane reusesc sa te duca in atmofera therion fara nici o greutate.Vocile lor se completeaza perfect, voci puternice, lucrate... 3 muzicieni de exceptie.

Un element de surpriza a fost aparitia unei Dansatoare din buric la melodia Land Of Cannan , dansatoare care apoi a piperat atmosfera de pe scena la toate celelalte melodii. Trebuie insa sa recunosc ca oricat d bine s-ar fi miscat, in anumite momente din anumite emlodii prezenta ei pe scena era...degeaba. Insa na. A fost funny:)
Tin sa mentionez ca si comunicarea cu publicul a fost FOARTE buna. Chirs a vorbit cu noi, cele 3 voci au cantat cu publicul si publicul cu ei. Am ramas placut suprins sa vad ca si francezii stiu sa se distreze la un concert nu doar sa stea sa se uite ca la teatru. A fost o atmosfera superba. Printre altele Chirs a multumit fanilor pentru intreg suportul, ne-a povestit despre devotamentul sau pentru Therion si libertatea pe care o doreste pt trupa. Poate nu stiati, eu sigur nu stiam, Chis a avut un conflict cu casa de discuri cu care lucra pentru ca acestia au incetat sa mai promoveze si sa produca albumul Bells of Doom pe motiv ca nu se vinde fiind un album slab. Motiv pentru care Chris a scos un credit de 26 000 euro de la banca pentru a isi cumpara albumul de la acea casa de discuri impreuna cu toate drepturile de distribuire, producere, etc. Si a facut totul fara nici o ezitare citandu-l " becouse i didn't bought an album, i bought an idea". Ceea ce m-i s-a parut genial. De aceea va invit pe toti care puteti si va lasa buzunarull sa il cumparati de la taraba Therion care va fi la concert, pentru ca il ajutati pe chris sa isi sustina ideea ca nu casele de discuri, banii sau niste oameni care nu au nici o legatura cu muzica fac legea si pot spune ce si cum se vinde, se asculta si trebuie cantat. Ci noi, cei care iubim muzica, o cantam sau o ascultam. Aici s-a vandut cu 15 euro. nu e putin insa merita, parerea mea.

Per total a fost un concert care m-a uimit intr-un mod placut din urmatoarele motive:
1. Publicul francez, metalist cu adevarat stie sa se distreze ca oricare alt public din europa/lume.
2. Therion in 2012 este genial si fac show cum poate multi si-ar dorii.
3. Chiar daca nu au avut o trupa simfonica sa-i acompanieze melodiile lor raman nemuritoare si suna bine daca sunt cantate de muzicieni adevarati.
4. Rock ON.

Poze si (sa speram) video mai jos.

Therion LIVE Paris

Therion - Via Nocturna (Live Paris 2012)

Therion - Lemuria (Live Paris 2012)

marți, 19 aprilie 2011

Strasbourg - Sufletul Alsaciei

Strasbourg. O poveste frumoasa care merita a fi spusa de nenumarate ori. Un oras plin de culoare, plin de istorie si stil, un oras al iubirii si al puterii, un oras care iti aminteste clipa de clipa ca planeta Pamant poate fi si frumoasa, oamenii civilizati si frumosi, cladirile vechi dar superbe.
Strasbourg este genul de oras burg, fortificat si plin de istorie, un oras in care arhitectura germana se impleteste armonios cu cea franceza, un oras in care cultura germana se impleteste cu cea franceza si un oras in care nu poti spune nimic vizitandu-l de frica sa nu ratezi ceva important.

Podurile, catedralele si turnurile orasului iti amintesc de vremea marilor razboaie, de cuceritorii germani si de cei francezi, muzeele iti arata arta si traditia alsaciana in cea mai pura stare a sa. Oamenii...oamenii sunt exemple de evolutie a rasei. In Romania nu gasesti speranta viitorului, speranta progresului pentru ca noi ca si rasa umana suntem mult involuati ca spirit civic, bun simt, omenie, bucurie. In Strasbourg toate sunt invers. Oamenii primitori, atenti, simpli dar atat de complecsi. Totul este ca un vis.

Pe strazile inguste ale vechiului oras si de-alungul Rinului sau a micutei Franta te simti ca si in basmele lui Hans Christian Andersen, te simti ca si Hensal si Gretel. Te simti mare si voinic. Te simti intr-o caleasca regala. Te simti orice.

Cand vine vorba de ordine, disciplina si curatenie, cred ca numai in Basel am mai intalnit atata perfectiune. Desi nu au WC-uri publice atat de sofisticate si moderne, desi sunt targuri cam tot timpul in diferite piete ale orasului, desi turistii sunt sute si sute, orasul este mereu curat, mereu frumos, verde acum ca a venit primavara sau de un alb imaculat in iarna. Poti sa te plimbi chiar si descult, fara nici o problema.De asemenea un lucru de admirat, care noua romanilor ni se pare UAU insa pentru ei este un lucru cat se poate de normal si greu de inteles opusul acestuia este ocrotirea, ingrijirea si pastrarea aranjamentelor florale din oras. Pastrarea florilor in pomii proaspat infloriti, grija fata de iarba din parcuri. Grija pentru frumos si extravagant. Oamenii curati si imbracati cu cel mai fin rafinament, de toate varstele, de toate tipurile si din toate clasele sociale. De la oameni simpli la oameni de bani gata. Toti au in sange iubirea fata de oras, iubirea fata de frumos, respectul fata de cel de langa el.

Cea mai mare surpriza a fost sa constat prezenta destul de numeroasa a romanilor in Strasbourg. Fiind acolo de Florii, libelula si-a manifestat dorinta de a merge la biserica, si nu orice fel de biserica ci biserica romana din Strasbourg. Si am mers. Poate ati crede ca este o casa sau ceva mic si de neopservat. eh bine nu e asa. E o biserica normala, ca orice biserica, inalta si cu ferestre mari cu vitralii, iconostas si icoane pe pereti. Preot roaman, un cor cum in Romania nu am vazut sau auzit, niciune. Si peste 100 de enoriasi. Ceea ce m-a surprins. Foarte multe familii, majoritatea cu varstele intre 30 si 40 de ani, cu copii mici, studenti si cativa oameni in etate. A fost placul ca intr-un ocean de oameni straini sa fi pe o insula de Romani. Romani civilizati, romani care si-au implementat regulile civice si sociale ale comunitatii in care traiesc, romani ai caror copii vorbesc mai bine franceza decat romana insa care in momentul rugaciunii Tatal Nostru(care se recita si in romana dar si n franceza) recitau in ambele limbi. A fost placut. O sa mai mergem.

Pasind pe strazile pavate pline de oameni si biciclisti, pline de armonie si voie buna mi-am dat seama ca Strasbourg este genul de oras in care mi-ar placea sa locuiesc. Un oras fara pretentii de mare metropola(desi este), un oras cu oameni fara aere de "cine mis eu", francezi puternic germanizati si germani puternic...."franconizati". Ceva foarte frumos. Nu am fost in multe orase in lumea aceasta dar de departe din cate orase am Vizitat, Strasbourg este preferatul meu. Pana acum.

In continuare, nelipsitele poze. Sper sa va pot intoduce in starea "Strasbourg, Sufletul Alsaciei".De mentionat ca pozele vor fi o mistura iarna-primavara intrucat cateva sunt de la craciun 2010 iar altele(majoritatea) din aprilie 2011.