Nimic Interesant 12

Ești atât de frumoasă. Privesc la poze ce puteau fi ale mele. Privirea ce știu că se gândește la mine. Zâmbetul ce știu că ar lumina mai tare lângă mine. Și atât de multă gingășie.

Timpul trece. Corabia e pe valuri iar eu sunt fericit să te văd fericită. Dar asta nu-mi înlesnește dorul de tine. Cu fiecare cută a secundelor incrustată pe ceasul vieții mele, las câte două petale din suflet. Sunt ale tale și știu că în secret, le culegi pe fiecare. Știu că deși gândurile nu-și vorbesc, sufletele-și cântă. Iar aceasta e legătura adevărată. Asta iubesc la tine, și la noi.

Ești atât de frumoasă cu sufletul, iar trupul, angelic și cald, îl mai simt pe cearșaf de-amintiri. Vibrația cuminte, timidă, ce-mi dărâma cu o șoaptă tot cerul, cetatea și orice-apărare, mă-nvăța arpegii ce doar albii îngeri le pot desluși.

Privesc la poze ce puteau fi ale mele. Privirea, portal către tine, aruncând lumină spre mine, și simt că nu voi muri niciodată, cât tu vei rămâne în suflete-a mea.