Cu ploaia nopților de vară, mi-e dor de tine.
Cu visul zâmbetului tău, mi-e dor de tine.
În seceta de lacrimi sincere și tandre, mi-e dor de tine.
În poemul descris de pașii mei singuri, mi-e dor de tine.
Prin gânduri risipite și adânc nemărginite, mi-e dor de tine.
Prin rafale de vânt cald și lipsit de-a ta mireasmă, mi-e dor de tine.
Pe vârfuri de furtuni acide și pline de iubire, mi-e dor de tine.
Pe versuri neștiute și trist neîntrerupte, mi-e dor de tine.
Peste suflet liber, gol, și cu trupul în trist dor, mi-e dor de tine.
Peste tot ce nu va fi, peste tot ce va să ști, mi-e dor, nespus de dor de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu