Fragment

"Te-am visat azi noapte. Aveai pielea de azur și atât de multe defecte. Cu picurii vremii erai cu zâmbete de stele. Mi-am amintit de tine, cu mâinile goale prin piață, cum dârdâiai de frig. Cum am venit la tine, ca un om ce nu-l știai, și ți-am oferit covalul* meu. Mi-ai zâmbit prostește, fâstâcindu-te. Năvălisem peste tine cu armata mea de entuziasm. Eu te știam demult. Tu abia mă cunoșteai. Prețuiesc aceasta amintire, și iubesc iarna de atunci ,frigul, covalul și prima lumina născută de mine în privirile tale . Și știu că tu le idolatrizezi. 

Uneori noaptea, când te privesc dormind, îmi umplu sufletul de tine ca să te am când pleci de acasă. Nu mă pricep la cuvinte, dar îți scriu de departe azi. Ne vom revedea curând și cu luna, ne vom iubi între stele. De mână prin oraș să ne plimbăm, tu veșnicul om al Uniunii, vei fi doar al meu în acele ceasuri. Mi-e dor de zâmbetul tău când mă vezi. Îmi imaginez de multe ori că dacă mâine nu ți-aș mai oferi zâmbetul meu, nu ai mai face-o nici tu. Și mi-ar fi dor de el. Uneori inima mea te găsește prin locuri în care nu credeam că ai putea intra. Și stă acolo cu tine. Te mângâie și-ți cântă la pianul cel vechi al bunicului tău. Ea știe să facă asta. Chiar dacă noi nu vom ști niciodată. 

Știu că îți scriu fără sens, dar nu puteam să-ți trimit foaia goală. Știu ca pentru tine contează să atingi ce am atins și eu înainte, dar totuși nu puteam să nu scriu nimic. Eu nu sunt un om al cuvintelor, însă sincer din suflet îți spun: Te iubesc și cu fiecare vis în care-mi apari, mă simt mai aproape de tine... dar totuși, cu atât mai departe.

Te aștept cu dor.


Alma"