"Sunt plin...

...chiar daca sunt gol.

si imaginea chipului tau va fi mereu harta sufletului meu catre bine... catre oaza de iubire.

buzele tale fantana din care beau viata.

ochii tai cerul din care imi iau lumina.

 pielea ta haina ce-mi ocroteste fiinta.

...ma simt atat de frumos si special cand sunt cufundat in sentimentele care ti le port."

Și când știu că nopțile mor, nopțile plâng
Iar crengile-s toamnă de gând
Acopăr ferestrele minții, obloane-n salcâm,
Aștept nemurirea uitând.

Copacii sunt toamnă arzândă
Iar vise uscate se-adună,
Ploaia e toamnă curgândă
Iar ochii de pleoape se-afundă.

Pamântul e toamnă și el
Desculț cu șiret împletit
Din vreme și nori și luminî
Ce roua de șoaptă alină.

Oamenii sunt toamnă nebună,
Prin vreme simplitatea sugrumă.
Polen de otravă, nectar de durere
A Soarelui tristă cădere.

Sufletul meu e toamnă desculță
Prin mintea de cioburi se-avantă,
Poiana de vise e tot ce iubește
Cu frunzele reci, cu toamna de buze.

Copacii sunt toamnă și plouă,
Iubirea e șoapta de rouă,
Și SIMT că ești toamnă prin crâng
Când nopțile mor, nopțile plâng.