Si al oamenilor templu

Si al oamenilor templu

Cu priviri inguste moare

Din voluptatea serii

Din ceata ce dispare.

Tumult de oase degaja

O grea, efemera stihie,

Globuri de sticla cuprind

Al mintii infinit.

Curand, se vor pierde si corbii

Sau ciori sau hiene sau viermi.

Cu-al omului etern subit

Viata paseste, in golul unit.

Ramai neclintit si lugubru

In loc sa fii de carton,

Cuprinde cu bratele vantul

Nu cu ochii asteptarea.

Inspira si respira

Doar sunete-acordate

Cu lira ce te-adapa

Din Sufletul de Apa.

Si al oamenilor templu

Izbavirea n-o mai da.

Aduceti inapoi in voi

Privirea ce-osteneste-n gunoi.

21-III-2018