Tu știi închipuirea serii
Penelului să-i fii sclav,
Cu dulcea mântuire
Ce-n ochii tai dispar.
Tu simți albastra lună
Ce ploaia o alungă
Și toate altarele
Cum desenau din mine.
Tu cauți între stânci
Cascade de iubire
Iar tristelor amurguri
Tăciuni să le deschizi.
Dar tu vei fi și drog
În vene cave să te-adun,
Și noaptea crud aduce
Covor de ploaie-n urma-mi.
Acum sunt de sticla
Și-n ea mă regasesc,
Iar noaptea ce va fi
În ploaia vieții ne va da.
De-aș fi eu, de-ai fi tu
Și toate se vor împărți,
Dar ceața din suflet
Stafii va naște pe pamant.
10-XI-2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu