Cuvinte si Miezuri si Atat

Imi vreau visele-napoi. Si zambetul ce-l simt pe buze de inger.
Vreau si ploaia cu petale si fulgi. Cu soapte si soare.
Visez mai departe si trec peste mine, trupul e frant iar sufletul mut.
Nu pot nici sa exist. Nici sa ma plang. Nici sa reactionez. Exist.
Sau poate ingropat in celule de apa, ma-nec in propria idee. Sufletul nemuritor striga.
Imi vreau ingeru-napoi. Si visele ce-s duse pe incarnatul apus.
Mi-s soaptele sluga, a trupului miscare si incerc orice scapare. Desert si alta asteptare.
 Cum sa-mi fie dor, cand nici n-a inceput si cum sa simt amiaza cand nici nu-i dimineata.
Tacerea aduce cu ea nemurire si desertul uimirii de-o zi. Imi simt trupul acru, demult descompus.
Ma las prada cerului, iar el nu m-atinge. Sunt singur si rima ma trece prin lacrimi, ma duce in nori si-i tarziu.
Imi vreau iubirea, si sufletul alb. Imi vreau eternul si cheia spre ea.
Vreau si ninsoarea, parfumul de zeu si haina de cer si cerul de plete.
Sunt singur cu gandul iar sufletul strans, in carne bolnava, batai de prisos.