cata lumina-i afara. Mi-e dor sa fie toamna. sa mananc dovleac copt, castane proaspete si struguri de vie, mov sangerii care iti raman intipariti cu cerneala lor timida mereu in minte si suflet odata ce i-ai gustat. tare luminoasa zi. Mi-e dor sa fie frunze in mii de culori, sa vad copacii cum sangereaza, iar sangele care planand in petale rosii, portocalii, si toate par atat de colorate cum nici vara nu reusesc sa fie. E frumoasa si vara, dar prea multa caldura. Si lumina....lumina e in fiecare. dar astazi parca a fost mai lumina ca niciodata. M-am trezit, cu libelula lenevindu-si aripioarele pe pieptul meu mofturos, si am privit afara. Cerul era asa albastru si din loc in loc norii se plimbau agale. Era atat lumina ca nici n-am putut sa ma uit ca omu la Ice Age(a o mia oara). Dar era frumos. si atunci mi-am amintit cat de dor imi este de toamna. Sa lasi natura sa se duca in odihna, sa o vezi cum se inchide si cum se ingroapa in ploi, si frunze, fructe cazute putrezind pe pamant, parca Mana Natura isi trage obloanele si merge in hibernare.
Si a fost lumina peste tot. Ea zambea atat de frumos, si in isteria luminii ochii-i straluceau de-un verde intens, jucaus si mi-am amintit ca daca nu ar fi ea, lumina nu ar mai fi decat o arsura pe pielea mea ofticata, un ac nenorocit in ochii mei lugubrii si o cale de a-mi lumina drumul spre intuneric. Si am fost fericit...ce tu n-ai fi?... Simt zilnic ca nu stiu exact cum sa-i spun, cum sa-i arat dar cred ca stie. Zumzetul e tot acolo iar zborul ei cu 4 aripi e peste tot, parfum de iubire. Azi sunt melancolic dar nu de suparare. Acum stau singur in camera de ceara, astept. Si nu doare. De obicei durea. Acum e placut. Incitant. UNIC.DEFINITIV. Pentru ca stiu ca nu astept ceva empiric, ceva ce nu se poate intampla. Astept lumina, si e ATAT de multa. Cine nu o vede sa isi dea jos ochelarii de soare, sa-si taie atele, impletite din nepasare,lene, frica si resemnare, de la ochii atrofiati si sa deschida geamul, e destula pentru toti. Dar azi a fost mai ales pentru mine. Si cu fiecare zi care trece parca tot mai mult,in prostia mea naiva, cred ca soarele rasare doar pentru mine. Si tare mi-as dorii toti sa aiba sentimentul acesta. E frumos si cald. Uneori prea cald.Mda... si toamna, ce inventie ciudata.
Astazi a fost bine.Melancolic.Scurt.Concis.Unic.iar de-afara si din casa, ma umplu de lumina iar ea, zboara, parfum de iubire....
Pe Aceeasi Tema: Pur si Simplu
Pentru o mai usoara navigare pe blogul Omu' si
Libelula folositi indexul din dreapta impartit pe categorii de interes.
Nu uitati de Concursul Lunii "Caut
Sigla"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu