Dormeau trupuri de lemn pe drumuri de lut
Și atât de sinistru cu zarea
Fantomatic, luna-i îmbrăca,
Într-o mantie ca de sicriu.
Dacă acestei zile i-aș pune o stea
Ar purta lumina ochilor tăi,
Și-n orice zi ce prin an mă voi pierde
Ea far îmi va fi, spre mine, cu tine s-ajung.
Dacă acestui moment i-aș compune un cantec
Ar fi împletit din clinchetul râsului tău,
Iar zâmbetul tău ar deveni nestemat,
O dulce, fără de moarte amintire.
Dacă acestei vieți i-aș pune un nume
În etern aș deveni fericit,
Căci numele-ar fi din sufletul tău,
Arpegiu de vis, iubirea di-ntâi.
22.12.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu