Sincopă

Timpul se întâmplă
Și e amar ca și tine.
Cu timpul grăunțe de ceas
Mi-e goală mintea de idei
Și nu mă întorc către soare
E soare destul înspre tine.

Suntem azi copii de ieri
Și ieri adulții de azi.
Oprim la semne abstracte
Și ne lăsăm cufundați în emoții,
Al timpului pas măsurându-l
Uităm pasul nostru să-l știm.

Cuprinși de ardoare pe limbă
Am bea și din marea cu sare
Să nu mai simțim nici o urmă
Să nu mai avem nici un rost,
De-am fi o lume de orbi
Ne-am dori o lume de muți.

Desprinselor plete în vânt
Le simt înecata smintire,
Și nu te mai simt și demult
Îmi caut portofelul cu ani
Să-mi număr în gând secundarul
Ticăind în pleoape uscate.

Timpul se-ntâmplă acum
Cu tine privind secundarul,
Și nu mai cunoaștem migrarea
Decât când ea s-a sfârșit
Și nu ne mai știm nemurirea
Din suflet să-i spunem iubire.
17-I-2013