Cu timpul ascunsele carari devin greu de gasit. Se afunda atat de departe, atat de obsur, atat de trist, negasit. dar pentru cel ce stie si simte...pentru vesnicul nuc, ea este mereu acolo, cararea presarata in palma stanga.Nu se uita si nu se inseala, nu pleaca si nu vine, nu plnage si nu adoarme, nu poposeste si nu alearga, nu canta si nu tace, nu tipa si nu moare... ea este mereu acolo.
Muzica?...este dansul maret al vocii la fel cum Dansul este al pasilor dulce cantare. Iar dragostea? muzica vesnica a sufletului.... dansul plapand al ratiunii....
Un comentariu:
........ce i cu tine copile?
Trimiteți un comentariu