Probabil, cea mai populara trupa din hardul calculatorului meu, trupa romaneasca, este de peste un doi ani si jumatate trupa Byron.
Desi este un proiect muzical contrar preferintelor mele muzicale uzuale, trupa Byron, m-a impresionat de la primul pana la ultumul acord al primului album Forbidden Drama.
Nici n-as sti sa spun ce stil abordeaza, cert este ca suna genial, iar faptul ca este format din muzicieni profesionisti cu largi experiente in muzica rock(underground) romaneasca sustine ideea mea.
Dan Byron, fondatorul trupei(care initial isi dorea o lansare pe scena romaneasca a unui proiect SOLO) este binecunoscut(pentru cunoscatori) pentru activarea in trupe preKumm Kumm si Urma, dar si pentru colaborarile cu Agathodaimon. Pentru mine e un adevarat om orchestra fiind activ la voce, chitara electrica, acostica, flaut, si un compozitor desavarsit, inventiv, combinator, talentat..
Ceilalti componenti Cristi Oprea-chitara (fost membru Parlament), 6fingers- clape, voce, chitara acustica (membru Magica, fost membru Trooper), Gyergyay Szabolcs -Bass, Cristi Matesan- tobe(percutie).
Este trupa momentului in Romania, in opinia mea (din trupele NOI, lasand dinozaurii deoparte), si daca primul album are cele mai geniale melodii ale trupei(pana acum), cel de-al doilea A Kind Of Alchemy are cele mai geniale versuri ale unei trupe romanesti, EVER. Desigur, pentru marea masa, poate fi destul de greu de digerat ceea ce propune Dan, insa sunt sigur ca pentru cei care au avut curajul sa incerce si sa dea o sansa, nu au regretat.
Boomul, si momentul cel mai inalt al impresionari s-a consumat in 2008, iarna, decembrie, chiar inainte de Craciun, cand au venit la Cluj pentru a-si promova concertul unic si in premiera pentru Romania, Acoustic Drama. Un concert GENIAL, unplugged, in care alaturi de componentii trupei au mai venit pe scena, o trupa de 5 oanei inarmati cu viori si violoncel, un contrabas, si de asemnea invitati de seama Alexandru Andries (si in Targu Mures de unde a pornit turneul a fost invitata si Paula Seling). A fost un show pe cinste, la care nu am miscat din scaun ramanand pe toata durata lui uimit ca o trupa romaneasca stie sa cante astfel, si ca o trupa romaneasca poate sa transforme niste melodii alternive si progresive in melodii acustice in flut, vioara, pian si chitara acustica. Au fost doua ore de experienta muzicala cum numai la un concert Haggard am mai experimentat(excluzand Filarmonica..:)...).
Din acel moment am stiut ca Byron va fi o trupa importanta gusturilor mele, si cam asa a si ramas. Astept cu nerabdare al treilea album, care am auzit ca va fi cantat in limba romana. Sper sa nu se "supere" Dan si sa abandoneze si proiectul acesta pentru ca ar fi mare pacat.
Mai jos cateva piese in ordine crescatoare a preferintelor mele.
Si ziua cea mare a venit. Dupa acelasi drum ,deja devenit rutina, de 10 ore cu trenul si un inceput de zi "arsa aiurea" prin Bucuresti alaturi de o noua prietena buna Poka, careia tin sa-i multumesc pentru timpul alocat, pe la 4 si jumatate , copii cuminti fiind, ajungem incet incet la romexpo fiind pregatiti sa intram conform programarii evenimentului la ora 5. Acest lucru nu s-a intamplat desigur, iar daca multi, chiar foarte multi ati acuzat si "distrus" organizarea "groaznica" a concertului Iron Maiden la Cluj, ce s-a intamplat la acest concert este...in fine.
Si deci am ajuns la 4 si jumatate la poarta 1 de acces in incinta romexpo. Nici macar nu concepeam sa inceapa intrarea publicului la 5 fix, pentru ca suntem totusi in aceeasi tara. Insa asteptarea a crescut...si a crescut...pana aproape la o ora. Pe la 17:54 portile s-au deschis si publicul a inceput sa patrunda. Accesul s-a facut in transe, metoda care desi este destul de neplacuta publicului este o idee buna pentru a evita haosul in interioprul Romexpo. Dupa ce au avut grija sa imi arunce toate proviziile ramase de pe drum am reusit sa intru in incinta Golden Circle. Desigur, respectand cele spuse de organizatori, si stiind foarte bine dorinta expresa a lui Axl de cand este el, de a nu se filma si poza in timpul concertului, nu mi-am luat nici un mijloc de acest fel pur din respect pentru trupa si stiind ca aceasta dorinta nu vine doar de la "profesionistii organizatori" ci direct de la trupa, trupa mea de suflet. Astfel ca DA, aceasta cronica nu va contine nici poze nici filmari proprii.
Fiind primul concert la care merg singur singurel, si dat fiind faptul ca Poka cu prietenii ei aveau bilete la Normal Circle, am inceput sa ma plimb agale prin perimetru incercand sa gasesc un loc bun pentru a si vedea ceva pe scena dar si un loc din care sa nu deranjez marile mase. Primul boom negativ a venit in momentul in care am dat ochii cu scena. Tin sa precizez ca tin minte foarte bine Zilele Municipiului Petrosani, unde am petrecut 12 ani din viata, si tin minte foarte bine ca scena de la acel eveniment era CEVA mai mare decat scena pe care urma sa concerteze una din cele mai mari trupe din lume Guns N'Roses. Trist, foarte trist, mai ales ca publicul a fost din nou extrem de numeros, 30 000. O scena atat de mica pentru un public atat de mare. Inacceptabil. Insa mi-am pus sperantele pentru o secunda in Monitoare. Inca o dezamagire acestea fiind extrem de mici, cam un sfert dintr-un "ecran" de cinematograf. Deci premisele anuntau un fiasco total. In cele din urma tot invartindu-ma pe acolo dau de un fost coleg de liceu care venise si el sa ia parte la eveniment si numai bine am avut si eu cu cine sa stau. Avand cu cine sa stau, evident am mers in fata scenei. Ce m-a surprins EXTREM de placut a fost faptul ca publicul era extrem de aproape de scena, dinstanta dintre garul despartitor si scena fiind de nici un metru(poate totusi un metru). Urma sa-l vad pe Axl mai aproape decat as fi visat...vreodata.
Si astfel pe la orele 6:40 ma aflam postat in fata scenei asteptand, conform programului de desfasurare al evenimentului ca la ora 19 sa inceapa prestatia deschizatorilor Danko Jones. Atunci mi-am dat seama uitandu-ma-n spate ca publicul este extrem de putin, circa 5000 de oameni erau intrati iar pana la 19, probabil cam 15 mii. Deci jumatate din Publicul total. Ma gandeam ca este pacat ca nu o sa apuce toti sa vada trupa din deschidere dar asta este. Imi facem griji degeaba. Probabil organizatorii stiind adevarata problema (si anume ca GNR urma sa intarzie cu doua ore inceperea concertului), au hotarat in ominia mea sa imparta aceasta intarziere si decalare in doua parti. Prima parte sa fie o intarziere de circa o ora a concertului Dako Jones, iar a doua parte de intarziere inainte de Marele Concert. Astfel ca abea pe la 20 : 00 intra pe scena 3 oameni TOTAL anonimi pentru mine care se intituleaza simplu Danko Jones. Si incep sa cante canadienii, publicul nimic(cu exceptia catorva), si canta si canta si cand observa ca nu au succes cu cantatul, vocalistului ii vine geniala idee de a improviza incepand sa ne povesteasca "chestii". Printre care, ca ceea ce el bea din sticla de DORNA nu este apa sau votka(considerand probabil ca fiind in Romania, la doi pasi de Russia faptul ca el s-ar putea sa bea Votka o sa ne impresioneze pe toti) ci propria lui saliva. Urmand o intreaga etimologie a acestui cuvant, sinonime, etc. intr-un cuvant SCARBOS. Apoi au inceput sa ne perie, ca vor merge in Canada si vor spune tuturor ce public este in Romania, etc, etc. De cantat, sincer, NU au cantat EXECRABIL. A sunat destul de ok pentru o trupa formata din 3 oameni, insa atitudinea de RAI...si SCARBOSI. putin depasita, mai ales ca evenimentul major Concertul GNR nu...prea are de-a face cu RAU si SCARBOS.
Au cantat aproximativ o ora, ceea ce in opinia mea a fost de asemenea aranjat ulterior pentru a mai acoperii din intarziere, insa si pentru a suplinii lipsa trupei Trooper de pe scena(care oricum era programata sa cante de la 17:30, dar no...zic si eu...ce cred).
Astfel pe la 21, linistea se lasa din nou in complexul Romexpo singurele sunete care se mai auzeau fiind zumzetele fanilor(zumzete la inceput), schimbarile de decor de pe scena si cate o melodie in surdina pe boxe. Si asteptarea a inceput din nou, S-a facut 21:30. Nimic. Publicul incepea sa devina usor irascibil, gandindu-ne desigur cu totii la evenimentele din Dublin, si rugandu-ne sa nu se repete acea luuunga asteptare. S-a facut si ora 10, publicul(printre care si eu) incepe sa huiduiasca, uni injurau altii tipau. Se prefigura un mic scandal. Insa fiind romani, dupa cum am mai spus, intarzierile nu ne afecteaza atat de tare si astfel am mai rezistat psihic inca 20 de minute cand Trupa da semne ca ar intra pe scena.
La 22:20 (ora Romaniei) Guns N'Roses incepe concertul magnific din Complexul Romexpo, Bucuresti.
Publicul, parca instant, uita toata intarzierea si spectacolul poate incepe. Din fata, si cred ca pentru tot publicul aflat in Golden si VIP circle Evenimentul a fost foarte bun, sonorizarea buna, vizibilitatea de asemenea. Problema este ca in spate, la Normal Circle(dupa spusele lui Poka si nu numai), sunetul a fost destul de incet, iar vizibilitatea spre 0, fiind amplasat pentru ei un singur ecran in mijlocul zonei, mic si el si prea jos amplasat, astfel ca nu prea au putut vedea nimic. Foarte dezamagitor si imi inchipui frustrarea lor, care au dat niste bani buni pentru acest concert, si-au pus sperantele pentru un eveniment important pentru ei, si nu au primit decat franturi de imagini si un sunet prost. Mi-a parut EXTREM de rau pentru ei. Mai ales cand am vazut ca ceea ce citisem pe internet si ceea ce vazusem pe youtube din concertele lor live, erau cam pe langa ceea ce am vazut eu la 10 metrii pe scena.
A fost un spectacol superb, bandul fiind extraordinar de talentat de la cei trei chitaristi pana la Tobosarul de culoare neagra, si de la Bassistul Punk pana la pianistul Dizzy. A fost genial. Au cantat 19 piese plus cate un solo pentru fiecare component al trupei. Au pus mult suflet in acest concert, nu au venit sa cante ca pentru o tara de lumea a 3-a, nu au venit cu fite si retineri. Au distrat publicul, au dansat, au alergat(cat le permitea micuta scena), chitaristii aruncau intruna penite in public, artificii, flacari pe scena care emanau o caldura incredibila(la propriu), pocnitori la acordurile dure de chitara pe melodia Live and Let Die, iar la sfarsit confetii si ghirlande. Cu adevarat un spectacol foarte foarte frumos, amplasat intr-un decor dezolant, lipsit de profesionalism si total inaccesibil intregului public. Pacat. FOARTE pacat ca un astfel de concert a fost facut praf de o astfel de organizare si pacat ca cele mai multe pareri vor fi 100% negative.
As mai mentiona ca a fost cel mai lung concert al unei trupe metal la care am participat, Axl si ai lui cantat nu mai putin de 2 ore si jumatate. la primele doua melodii vocea lui Axl nu s-a prea auzit(fiind cu siguranta o problema tehnica) iar apoi spre sfarsit la Bis, in special la Paradise City, din nou Axl nu s-a prea auzit(deja fiind vorba de o extenuare a Artislului). Dupa cum spuneam si mai sus au canat 19 piese, vechi si noi, plus cate un solo pentru fiecare componet. Cele mai cunoscute solouri fiind Coverul dupa Pink Floyd inceput cumva stilizat de baterist(in timpul in care stuff-ul tehnic amplasa pianul pentru November Rain) si continuat de Axl si restul trupei in aceeasi maniera usor schimbata a versiunii Another brick in the wall, si de asemenea Coverul dupa Pantera Roz cantat de unul din chitaristi(poreclit de mine Iisus). Insa si celelalte 3 solo-uri foarte reusite.
Desigur, Dj Ashba, desi a incercat din rasputeri sa il imite pe Slash, nu avea cum sa faca chitara(aceeasi marca ca si a lui Slash) sa zburde la melodiile zburdalnice sau sa planga sincer si intens la melodiile de suflet. A fost o prestatie a unui chitarist extrem de talentat, care stia foarte bine ce trebuie sa cante si cum trebuie sa cante, a dat TOTUL pe scena, insa Slash tot ramane de neinlocuit. Ce m-i s-au parut de prost gust au fost incercarile de a-l imita in comportament pe Slash(cantatul cu tigara in gura, iar la soloul de chitara a melodiilor care-l prindeu cu tigara in gura isi agata tigara intre corzile chitarii in stilul Slash, miscarile scenice ale lui Slash, tatuajele de pe degetele mainilor, o paralie gen Joben) insa de aceasta data incercari sincere de imitare, nu sarcastice sau batjocoritoare.
Tinutele lui Axl, dupa cum era de asteptat au fost mult schimbate fata de ce era acum 20 de ani, abordand tot timpul blugi stramti pe el si taiati pe alocuri, camasi/tricouri largi si mereu cate un sacou peste. Nu a renuntat insa la palariile sale consacrate si la bandana. De asemenea trebuie sa mentionez ca la fata nu arata cum se vedea la televizor, arata foarte ok, se mentine in forma. Si daca tot vorbim de forma, si forma fizica destul de buna insa ceea ce mi-ar fi placut sa vad si nu am vazut la el este cantatul in timp ce alearga. Insa nu-i asa?..pe o asemenea scena pe cand iti iei avant sa alergi, deja se termina(scena).
Publicul, foarte implicat si el, a cantat la fiecare melodie veche, s-au distrat si au dansat, a fost o atmosfera de vis, cum numai un astfel de concert iti poate oferii. Trebuie mentionat ca melodiile de pe cel ma recet album, au fost fredonate de foarte foarte putini oameni, la unele dintre ele Axl cantatnd singur, aceasta intarind astfel spusele mele din postarea Guns N'Roses ca albumul este extrem de slab, si totul se datoreaza plecarii intregului band din trupa. De asemenea la un moment dat al concertului, nu mai retin exact cand(dar parca dupa melodia Knocking on heavens door) un spectator din dreapta mea a aruncat un drapel al Romaniei, pe care, dupa cateva secunde de privire indelunga spre el, Axl se hotaraste sa-l ia si sa-l "poarte"(fiind "versiunea" de drapel cu stema arsa din mijloc Axl l-a purtat ca pe o ...nu stiu cum se numeste, poate ma ajutati voi la comment... haina mexicana . Ia stat foarte bine, iar publicul era in delir.) Cred ca alaturi de noi(cei care ne-am bucurat cu adevarat de spectacol datorita pozitionarii bune ) Axl s-a simtit extrem de bine in Romania, a avut un public numeros cum ii place, receptiv la melodii, deschis la provocari si bine instrui muzical.
A fost un concert superb, care pentru mine a insemnat EXTREM de mult, Axl a cantat extraordinar, avand exact aceeasi voce pe care o stiti cu totii iar bandul sarind pe scena, cantand pe spate, sau cocotati pe schelele scenei,coborand in public pe culoarul lasat intre gard si scena,etc. Au facut un spectacol pe care eu personal, care am avut sansa sa fiu in fata scenei, nu am sa-l uit niciodata.
Multumesc Guns N'Roses, multumesc Axl.
Rock ON!! si astept cu nerabdare urmatorul concert al lor.
Setlist/Playlist:
1. Chinese Democracy
2. Welcome to the Jungle
3. It's so easy
4. Mr. Brownstone
5. Sorry
6. Better
7. Solo chitara (Richard Fortus)
8. Live and Let Die
9. This i Love
10. Rocket Queen
11. Solo Pian (Dizzy Reed)
12. Street of Dreams
13. You Coud Be Mine
14. Solo Chitara (DJ Ashba)
15. Sweet Child of Mine(primul Boom adevarat al publicului)
16. Solo tobe + Band +Axl (Cover Another brick in the wall)
17. November Rain(plus un mic Solo la Pian a lui Axl)
18. Solo Chitara (Cover Pantera Roz, Bumblefoot , poreclit de mine Iisus..;))...)
19.Knockin' on Heaven's Door
20. I.R.S.
21. Nightrain
BIS:
22. Don't Cry (versiune mai light, impreuna cu publicul)
23. Madagascar
24.Whole Lotta Rosie (AC/DC cover)
25. Solo Chitara
Dupa cum probabil stiti deja Therion va sustine un nou concert in Romania dupa marele succes Therion goes Classic din 2006, un concert in premiera pentru trupa si lumea muzicala internationala. De atunci multe s-au schimbat in trupa, si anume intreaga compoenta cu exceptia mentorului si mintii de geniu a trupei Christofer Johnsson.
Sincer sa fiu dupa Sirius B in 2004 nu prea au mai fost materiale discografice care sa ma incante, exceptie facand dublul dvd scos pentru celebrarea concertelor Therion goes Classic,. Gothic Kabbalah fiind de departe cel mai mare esec discografic din intreaga istorie Therion. Cel putin aceasta este parerea mea.
Eh si iata ca ceea ce se anunta un album bun, un album nou si proaspat, cu surprize si neprevazut, s-a adeverit.
Lansat acum o luna, pe 17 septembrie 2010, Sitra Ahra se apropie foarte mult de ceea ce Chris stie sa compuna, si de ceea ce stie sa transmita prin piesele sale. Desigur ca nu vom mai fi "nimiciti" de acordurile zecilor de instrumente genial imbinate , cum s-a intampat in anii 1995-2004, insa stilul ramane in mare parte acelasi. Trebuie mentionat insa ca se simte o puternica revenire la "mai mult metal", aceast fapt putand fi pus pe seama noilor componenti care sunt sigur ca au adus si ei o contributie pentru acest album. Frustrant, in opinia mea, pentru fostii componenti este faptul ca pe acest nou album Chris abordeaza din nou un stil mai dur, mai heavy si impunator, neplictisitor pentru partea rock a trupei. Si spun frustrant pentru ca din cate am citit pe vastul internet, motivul principal pentru care fostii componenti au parasit trupa a fost tocmai acesta, ca melodiile cantate nu ii stimuleu suficient. Eh, cu acest nou album, sunt sigur ca lucrurile se vor schimba. M-am uitat, de curiozitate, la cateva inregistrari din concertul Therion din Mexic, ca sa vad cum se prezinta si trebuie sa spun ca nu am ramas dezamagit, astfel ca daca la prima vedere ideea de a merge la concertul din Bucuresti nu m-a ademenit(lipsa fonduri si altele), acum ma gandesc ca poate ar fi o idee sa merg. Mai ales ca nu am fost niciodata la un concert Therion.
Revenind la album, am sa incerc sa spun cate 2-3 cuvinte despre fiecare piesa.
Astfel prima piesa de pe album, Introduction Sitra Ahra, incepe puternic. Se poate simti inca de la aceasta prima piesa ca vom avea parte de multa chitara electrica, nerv si pasiune, insa si un Cor GENIAL. La acesta piesa si la urmatoarea m-a cam dezamagit vocea feminina, principalul motiv pentru care si Gothic Kabbalah a fost in opinia mea un album TOTAL esuat. Insa piesa este geniala, ca si tot albumul. Repet, nu se ridica la nivelul lui... sa zicem Vovin(albumul meu preferat de la ei..:)...), insa este un album foarte reusit.
A doua piesa Kings of Edom, incepe cu un pian frumos dupa care trupa intra din nou cu nerv. Trebuie mentionat ca vocea noului solist vocal este foarte buna, iar infatisarea noua a trupei este foarte....hmmm.... sa-i spunem medievala si "de epoca"...o epoca mai rea si neagra. Cam ca si albumul. Ce m-a "deranjat" este faptul ca in tot albumul vioara este cam subjugata, putine pasaje de vioara. Sfarsitul acestei melodii insa nu are cum sa nu-ti aminteasca de sfarsitul altei melodii de exceptie a trupei si anume Eternal Return. Per total o melodie superba, cu acelasi cor foarte foarte bun.
Unguentum Sabbati, desi are un nume amuzant pentru Romania, este o piesa scurta si de efect la care insa nu am putut sa nu observ o portiune din celebra melodie The Phantom of the Ophera.Si cand spun "portiune" ma refer la "semnatura melodiei" Phantom of the Ophera. In rest o melodie in acelasi gen cu celelalte ale albumului. Foarte buna, cu acelasi nerv, si metal in stare pura.
Cand am pus prima oara albumul in winamp, probabil instinctiv, prima data am "vanat" o melodie care sa depaseasca 8 minute, stiind sigur ca acea melodie va fi ceva de exceptie, gandindu-ma desigur la alte melodii de aceasta lungime care au scris istorie( The Siren of the Woods sau Clavicula Nox sau Via Nocturna, etc.). Si am gasit una. Land of Cannan. Desigur, nu a fost la inaltimea melodiilor mai sus mentionate, insa o melodie complexa, cu pasaje frumoase spre geniale. Soprana si-a revenit, corul si-a continuat recitalul superb. Foarte frumoasa. Insa nu tocmai la ce ma asteptam.Ce m-a socat la aceasta melodie este aparitia in premiera pentru Therion a doua instrumente. Muzicuta si acordeonul. Integrate destul de bine(poate mai putin muzicuta, insa nici aceasta nu a sunat rau), si per total o melodie FOARTE reusita.
Hellequin este prima melodie care incepe cu o parte instrumental simfonica. Si la prima auditie a albumului, a fost prima melodie care mi-a placut foarte mult. Trebuie sa spun din nou ca noul solist are o voce superba, si se integreaza perfect cu stilul si filosofia Therion, parca mai bine decat fostul solist. Pentru prima data in album se aude si o voce mai grava, gen Assis(Haggard). Deci intr-un cuvant o melodie de mijloc de album reusita.
Si se pare ca febra anului 2012 ii prinde si pe cei de la Therion. Melodia 2012 este prima de pe album care in opinia mea se apropie de sitlul consacrat si inventat de Therion. Foarte frumoasa, cu vioara, iata vioara..;))... Si da, o melodie superba care promite in opinia mea alaturi de inca una, si ajutata cat se poate de restul melodiilor de pe album, viitoare melodii si albume care sa ne faca mandrii ca suntem fani Therion.
Cu Chulainn este o melodie ciudata.Foarte mult metal in ea, putin simfonic, insa corul face toti banii, la fel ca si Thomas Vikstrom(vocalistul). O poveste frumoasa, acest album. Mai multe solouri de chitara geniale si un ritm pe care poti da din cap ore si ore in sir.
Kali Yuga III o melodie normala, nu prea am nimic special sa spun despre ea. Se integreaza perfect in album, din nou cu solouri de chitara superbe, care daca ai niste boxe bune(cum am eu) te urca pe pereti. ma bucur, ascultand si reascultand albumul, ca Therion incet incet da semne de revenire, si ma bucur ca dezamagirea cu Gothic Kabbalah nu s-a mai repetat(cum ma repet eu cu dezamagirea aceasta...:)...).
The Shells Are Open. La melodia aceasta am ramas FOAAARTE surprins si cu o privire de "WTF?"!! Melodia incepe in forta cu vioara foarte vioaie extrem de orientala. Si un ritm care ar aminti mai degraba de o melodie tiganeasca. FOARTE CIUDAT sa auzi de la Therion asa ceva. Insa apoi intra corul si impresia se stinge incet incet ceea ce-mi spune ca poate a fost doar o coincidenta si ca urechea mea puternic manelizata, orientalizata si tiganizata a reactionat ciudat la niste acorduri putin mai...."verticale". oricum...ciudat....
Eh si penultima melodie a albumulDIN, este probabil o rabufnire a lui Chris care sa aminteasca publicului ca vechiul Therion din el, de pe primele albume, nu a murit. O melodie 100% metal cu influente doom si goth, dar si putin cor pentru a nu speria publicul mai nou al trupei. Oricum o melodie ciudata pentru acest album(cam multe melodii ciudate nu-i asa?..:)....) care nu stiu cat de bine se integreaza in el(album). Vocea din nou grava(grohaita pe alocuri...:)...ca sa intelegeti mai bine....). Si cam atat. Dureaza cam cat si trebuia pentru o melodie de acest gen, 2 minute si jumatate.
Eh dragi mosului si albumul se sfarseste, apoteotic in opinia mea, cu o melodie de GENIU marca Christofer Johnsson. Children Of The Stone After The Inquisition este de departe melodia mea preferata de pe album. Si asta nu pentru ca nu imbratisez stilul muzical al celorlalte melodii puternic "metalizate", cu nerv si indarjire, insa sincer daca vreau sa ascult asa ceva pun un dream theatre, metallica, maiden, etc. Daca vreau sa ascult Therion asa ceva vreau sa ascult. Ceea ce ofera din plin aceasta ultima melodie de pe album, care suna exceptional si trimite un mesaj puternic. Therion nu moare.Rock ON.
Si daca tot v-am tot povestit despre album acum sa va dau si un playlist sa-l ascultati daca vreti.
Cam asta ar fi. Ne auzim probabil cu o noua postare muzicala la cronica Guns and Roses, care ma tem ca nu va fi cu poze si filmari facute de mine, pentru ca din cate am am inteles accesul cu orice fel de aparate de fotografiat/filmat este STRICT interzisa. Stiam ca Axl face urat la acestea, si se pare ca a ramas cu meteahna. Alaturi de multe, multe ...MULTE altele.Om vedea.
Pana atunci, numai bine si nu uitati. Muzica e prima voce...
10.000 de accesari unice. o gramada de postari, unele anapoda, altele mai cu sens. multe controverse despre scrisul meu analfabet(zic uni..sau unii?...ma rog..:)...), multe rasete la pamfletul de sambata seara (apropo, se pregateste o revenire in forta...ca CFR-ul...:P...), multi nervi si incordare, poze si inregistrari live de la fata locului cu artisti legendari ai muzicii mondiale, cronici in premiera pe internet despre concerte geniale, inspiratie pentru unii, repugnanta pentru altii. Intr-un cuvant, un spatiu mic si negru, cu chestii mai mult "nimic interesant" decat total sofisticate, insa caracteristic celui care scrie. sa traim, si-s curios la un an cate or mai fi.
Na deci ne "vedem" sambata seara cu pamfletul....desi mi-e o lene de ma doare sa-l fac, ca e mult de scris, plus ca trebuie sa imi reamintesc niste amintiri dezgustatoare, insa deosebit de amuzante.
Si ca sa sarbatorim tot in spiritul "pamfletist" mai adaug cateva poze interesante care apar daca scri 10000 pe google image.
Castigator la 10.000 de metrii
In timp ce eu ma bucur pentru 10.000 de hituri (accesari), un alt site se bucura pentru al 10.000-lea subscriber, pisica din stanga. YEY..:))
Niste neni si doamne care au plantat 10.000 de copacei.... sigur nu-s in romania. In romania e prea "comunist" sa faci asa ceva. Capitalismul zice doar sa defrisezi.Cel putin asa stim noi...
No comment:)
Da...way to go Omu and Libelula.
Astia sa stiti ca-s banii vostri... sa veniti pe rand sa ii primiti.
Cica troglocicleta aceasta valoreaza 10.000 ... de dolari.
Da. si ma duc la brasov. In general un gand pozitiv si frumos ma invaluie. Dar azi fiorii sunt la ordinea zilei. Merg la o nunta. Ceea ce inseamna din nou plimbari de sute de Km cu nenoropcitul ala de costum, la care ii voi da cat de curand foc de cate ori am fost torturat cu el anul acesta. Si macar de ar fi nunta in Bv, dar NUUUUU, doar nu credeam ca o sa scap atat de usor. Nunta e tocmai in Bacau ... [Citandul pe Ray] da stiu.... Eat the POO POO HAHA!!... dar no, nu ca m-ar deranja orasul sau zona in sine. Ci distanta, drumul, deranjul pentru a merge la o nunta a doi oameni pe care i-am vazut o data in viata. Dar ma rog.... un om trebuie sa faca...ceea ce un om trebuie sa faca... sau cum era?...
Uof... si In timp ce scriu aici din nou "Nimic interesant", duduie la sonor moderat, ca e 7 dimineatza, Therion. Asta da trupa. Curand voi mai baga un top 100 in care va fi ceva Therion. Abea astept:). Ma gandeam zilele astea aplicand CV-uri, pentru ca da am intrat si eu in acest sport extrem pentru Romania, ma gandeam ca imediat incepe faculta...din nou. Insa spre deosebire de anii trecuti, acum sunt atat de imun acestui sentiment, atat de miserupist fenomenului incat cred ca si mersul la cinema ma stimuleaza mai tare. Adica probabil se va juca din nou pe cartea profunzimii si profesionalismului academic, dar nu-i asa? aceasta placa este demult ucisa si demult o simpla gluma proasta a sistemului de invatamant romanesc(daca exista asa ceva....). Inca doi ani degeaba, inca doi ani de umilinte si note date dupa mersul la cursuri, nu dupa posibilitatile si analiza riguroasa si adevarata a cunostintelor, inca doi ani in care sa-mi dau seama ca nu invat nimic aici, si ca acest fapt nu stimuleaza pe nimeni mai mult decat sa treaca un 4 pe un examen. Cui ii mai pasa in ziua de azi?... "nu sti?... 4"... ce-mi pasa mie daca poate tu nu sti pentru ca nu ai inteles, sau nu poti intelege in ritmul meu de iepure-n calduri care predau aceleasi gunoaie de 40 de ani si am impresia ca daca eu sunt atat de satul de acestea, toti sunt, chiar daca pentru majoritatea sunt niste chestii in premiera. Dar no, de aceea Romania nu va fi niciodata Oxford sau Harvard. In rest, traiasca taxele inutile, bugetele largi si incapatoare, coruptia in floare, si incompetenta pe banda rulanta.
Si din nou atatea ore pe tren. UUuuuu... incitant. SAU NU. sper sa nu dau peste aceiasi controlori retardati. Adica sunt constient ca oricum vor fi retardati. Dar macar sa fie altii. Material nou de studiat. Tin minte cand am fost ultima oara la Ocna Mures ca am prins "supracontrol". Adica un nene cu vreo 3 clase mai destept decat ceilalti doi, plin de aere si superioritate(si aici vorbesc extrem de serios, cred ca nici becali nu-i atat de plin de el cum is tipii astia). Si na, foarte galant si politicos cu toti pasagerii. A verificat foarte sarguincios toate biletele, iar dupa ce a epuizat trenul, care na fiind personal numara doar vreo 3 vagoane, s-a asezat cu cei doi controlori in fata mea, lateral dreapta. Eh in acel moment, minunile s-au dezlantuit. Sa-l fi vazut, cu ochelarii lui cu lentile biconcave, cat de academic vorbea si cat de geniu si omniscient se simtea printre cei doi retarzi, incat in momentul acela chiar am inteles zicala "chioru-i rege-n tara orbilor". Iar cei doi iezi, atat de docili si cu ochii mari si umezi, il ascultau si il aprobau la fiecare silaba plescaita de domnul superior. Partea de CA[virgula]CAT vine in momentul in care incep sa-si faca socoteala biletelor eliberate in tren. Si na unul din ei care sunt 100% sigur ca nu are nici 4 clase, incepe sa calculeze...chipurile in minte. si incepe "pai eu am 6...si cu 7...15...plus inca 8....25". Moment in care Inaltimea sa ..SUPERvizorul incepe sa rada ca o hiena jegoasa in tot vagonul cat e de prost colegul sau "da ce ba?...Joiana nu te-o invata sa si socotesti? Numa sa-i faci felatie?(probabil auzise termenul pe playboy TV cu o noapte inainte si a zis ca e oportun)". Adica ok. da e jalnic sa te uiti la un ditamai animalu de 50...spre 60 de ani ca nu poate aduna 3 numere, insa tu ...acest munte de intelepciune si inalta desteptaciune ce scuza mai ai sa razi fara bun simt si fara nici un DRAM de colegialitate in tot vagonul, cat poti de tare ca sa fi sigur ca toti aud, de bietul om. Desigur respectivul, fiind prost...asta-i adevarul, si umil s-a inrosit tot, si a bagat capul in pamant ca strutul, incercand sa explice ca el stie sa calculeze insa numerele cu doua cifre il cam deruteaza. Urmatorul pas al actiuni insa m-a facut sa ma intreb...ok ok... tu razi, dar de ce nu calculezi tu?... daca tot esti cu 15 clase peste el. Si na, nu a facut-o. L-a lasat pe saracu om sa se chinuie ba chiar mai mult a continuat cu dumele de "om cu studii superioare"...."Hai Cornele ca poate scoti si Romania din criza cu calculele tale, daca iti iasa calculul asta vorbesc cu fiu-mio(oooo nuuu!!!!a perpetuat si specia cu genele lui SUPERvizoare) sa te mediteze...tocmai ce-a invatat si el tabla inmultirii".... Pana cand acesta, stiindu-si capacitatile, isi scoate din tolba un mini-calculator de buzunar(o fi pleonazm?) si cu o dexteritate de bunicuta octogenara incepe frumos sa bata pe el, si in cele din urma afla cu uimire ca a rupt 20 de bilete. Desigur toata scena cu supervizorul razand in lacrimi de inecul social al subalternului sau analfabet era urmarit(de voie de nevoie) de intreg vagonul, trenul fiind personal, deci necompartimentat. Si astfel, am aflat ca si supervizorii sunt niste retardati corupti insa care au instincte si caracteristici de cameleoni. In Romania este o mare virtute. Sunt sigur ca dupa aceasta calatorie controlorul umilit si-a cerut pensionarea pe motiv de boala...cronica.
Mda, si mi-e si somn. Si putin foame. Dar o sa treaca. O sa ajung la Brasov, la Libe, si o s afie bine. Macar nu os a sufar la singular.:P.
O saptamana frumoasa va doresc. Si tine-ti minte. de invatat nu invatati din carti, invatati din ceea ce va inconjoara. Cartile or fi ferestre-n ziduri, dar atat. Zidu-i zid, sufletu-i suflet. Singurul beneficiu al citirii unei carti, FOARTE IMPORTANT(sa nu ma intelegeti gresit), este ca iti dezvolta limbajul si exprimarea, si te mai informeaza despre un punct de vedere al unui om cu adevarat inteligent. Nu ca si supervizorul nostru. Iar cele stiintifice, sunt ca si un indrumator spre cunoastere, nu inlocuieste cunoasterea. Doar te indruma spre ea. Asa ca luati faptul in mana si cunoasteti-l. Pipaiti-l, intelegeti-l... Nu doar cititi despre el.
Ce zile ciudate, si cati oameni parca imi picteaza zilnic geamul ferestrei cu pasii lor, dar nu inteleg de ce toti stau cu spatele iar cei ce accidental mai stau cu fata, stau cu privirea adanc infipta-n pamant. De parca o bucata de ciment iti spune mai multe decat o raza de lumina.(si asa o zic de parca eu....nu fac la fel ca ei...).
Stau inchis aici si incerc sa nu pierd contactul cu binele. privesc in jur si nu mai esti. parca doar ieri ai plecat. dar cred ca totusi e mai mult. atat de mult m-am saturat(ca sa nu ma exprim cu "asa mi so luat"...). si simt cum fiecare clipa de tacere face ca soarele sa apuna cu un dram mai mult in fiecare zi, si vad cum fiecare poza a ta e tot mai ciudata si plina de pete. cu fiecare zi imi uit gandurile tot mai mult in pivnita sufletului, si ma trezesc tarziu.... desi urasc sa dorm ca lipitoarea, urasc sa ratez atatea ore de "activitati"....oricare ar fi ele. Si mai nou si trupul spune, nu mai pot. Si asta chiar ca ma scoate din minti. Urasc sa ma doara, urasc sa nu pot controla starile fizice ale trupului meu. Urasc sa nu ma pot ridica din pat. Cred ca-s semne catre egoul meu. Sau poate doar pur si simplu ideea ca atatea ganduri si ani la rand de stres si suparare... nu ataca ce speri sa atace...ci ataca, ce trebuie sa atace. Va trebui sa merg la doctor.
Mda... nici US Open nu ma mai face sa vibrez o coarda cat de mica, si acum scriind asta si ascultand ce-i deasupra si dedesuptul meu ma gandeam cu REALA teama si frig.... ce va mai fi, din tot ce e, in ziua in care nu va mai vibra nimic in mine nici la ascultarea muzicii( de calitate evident). Insa acele momente par inca indepartate. Muzica cred ca a ramas singura fiinta mistica si suprema care ma mai face sa ma urc pe pereti...de bine!!...
Mda, si deci din sectiunea "Hai sa batem campii cu tractorul de la coperativa" va prezentam postarea. Macar melodiile au o noima....
Hai, ne auzim, poate data viitoare va fi "cealalta parte".
