Fragment V

"Culorile acestei zile în aur îmbracă fiecare ungher, fiecare confluență a mea cu imaginea privirii tale. Polenul, zămislit cu gingășie de natură, e patură peste simțirea mea. Mă găsesc cu mâna amorțită sub mine, sprijinindu-mi trupul, iar cu dreapta scriu ca să nu uit. Îmi contruiesc o hartă care să mă ajute acolo unde ploaia zilelor nu mai poate. Iarba aceasta verde îmi ridică ușor părul de pe mâini și simt în boarea de seară gustul atingerii tale.

Mă opresc o secundă să surprind joaca prostească a păsărilor. Ele vor fi mereu libere, și totuși...

Mă descos pe razele de soare ale acestei veri. Mai pozitiv ca oricând, mă gândesc la tine. Nimic nu mă mai poate opri și îți simt gustul pe buze. Pleoapele tale tremurând fraged sub venele fine ce pulsează la fiecare atingere, buzele mele. Ești departe și cumva mă găsesc pierdut între stări. Dar astăzi e altfel și curând voi ajunge acolo unde sufletul demult a poposit. Ascult în noapte cum inima-
ți bate, o simt cum mă cheamă la ea, visez cu speranță, mă trezesc mai bătrân, dar știu că nu pot desluși înțelepciunea decât lăsând timpul să mă-nvețe și știu, că voi țese o cale spre tine.

Soarele acesta mă-ncarcă cu tine. Îl las să mă ardă gândind că acolo undeva, tu îl privești iar el îți fură privirea și-n taină o revarsă peste mine. Doar noi doi știm secretul acesta, la fel ca și al lunii. Mă spăl de durerea din jur, de cangrena și viața mizera, cu acest soare plăpând ce parcă și parfumul ți-l poară.

N-am cum să știu exact când va fi, dar privesc cu foame și dor la ziua aceea tomnatic, când brațele tale și-a mele vor spune, o poveste de-o viață."