Nimic Interesant 11

Sunt zile cand chipul tau ma umple de iubire. Cu ochii tai negrii cum ma privesti din poze. Esti trista, iar durerea carnala din privirile tale e aproape eterna in sufletul meu. Am invatat multe din ea. Am invatat multe din tine. Din greselile tale, din naivitatea mea.

Am invatat ca indiferent cat de mult impartasesti un vis cu cineva, acesta nu poate fi trainic si de viitor daca nu este alimentat in mod egal de ambele parti. Am invatat ca cu timpul si cea mai adanca iubire poate deveni o amintire placuta, si cea mai salbatica durere poate devenii domestica. Am invatat ca obsesiile exista, si am invatat sa traiesc cu ele si sa le fructific cat pot de mult in beneficiul meu. Am invatat ca oamenii devin singuri in momentul in care asteptarile lor de la oamenii importanti pentru ei devin dezamagiri si am invatat ca nimeni nu poate suplini cu adevarat o dezamagire pe care altcineva ti-a creat-o, nimeni nu poate sa umple cu adevarat un gol pe care cineva l-a lasat in urma.

Am invatat in anii acestia sensul tristetii tale colosale imortalizata in ultima fotografie. Am invatat ca cea mai trainica iubire nu se traieste, ci se compune mental si sufleteste. Traind o poveste o consumi, admirand-o si hranind-o mut ii oferi eternitatea.

Am invatat sa judec oamenii mai rar si mai putin, sa ii inteleg mai mult. Mai profund. Cu toate astea, tot ma simt uneori superficial. Am invatat ca atingerea cea mai sincera pe care o poti primii de la persoana iubita este atingerea calda a lacrimilor varsate din suflet, din iubire. Am invatat sa gasesc pozitivul in partea goala a paharului si otrava din partea plina a sa. Am invatat ca uneori, dezamagirea este cel mai bun lucru care ti se poate intampla. Am invatat sa ma bucur mai mult si sa plang mai putin. Am invatat din cuvintele tale calea, si mi-am croito diametral opus.

Uneori in noapte adorm cu gandul la tine, uneori ma uit la luna sperand sa te uiti si tu... si cumva sa ne uitam unul la altul. Sunt zile cand zambesc amintindu-mi povestile tale, cu ochii stralucitori cum teseai naratiuni frumoase, pozitive. Este incredibil cum poate un munte de durere si neimplinire sa imprastie stele de iubire si lumina. Este minunat cum in sufletu-ti sfarmat a ramas mereu si pentru mine, o bucata. Este minunat cum umbra anilor nu mi te-a luat, cum mintea tot mai dezvoltata si intens inradacinata nu te-a distrus. Dimpotriva. M-ai ajutat sa imi incep calatoria spre intelepciune. Si pentru asta-ti multumesc.

De multe ori cand voi zambii, ma voi gandi la tine, si nu va trece nici o zi fara sa ajung o clipa, in parul tau negru si fin, pe buza ta de afin. Iar in caldul tau ocean de mi-as lasa tot trupul, in gand mi-as ingropa ratiunea in vesnica ta soapta. Si cand noaptea se va duce, si-o ultim cant voi mai avea, in suflet plin eu voi purta doi ochi si-un suflet, privirea ta.


DASFB