marți, 18 septembrie 2012
Intelepciune
Uneori in viata, esti prea tanar ca sa intelegi. La anumita varsta ochiul e prea sarac pentru a distinge intreg spectrul, urechea prea nepriceputa pentru a distinge instrumentele unei melodii, sufletul prea crud pentru a simtii insemnatatea simtirilor... mintea prea naiva si oarba pentru a deslusi insemnatatea unor cuvinte, unor picaturi de roua. Insa apoi in una din acele zile, vei intelege totul... vei simti mai mult. Vei iubi mai sincer. Vei trai mai simplu.
Nu trebuie sa apari intr-o carte sau in citatele unora pentru a fi un geniu sau o minte sclipitoare, iar aceasta este adevarata nemurire.
"Inca o zi obisnuita in care realitatea nu ezita nici o secunda, nici o clipa, sa ma faca sa uit de asteptarile si visele mele si ma face sa le abandonez pe un petec de hartie. soarele a rasarit si odata cu el rasare si in mine o sete aprinsa de durere si totul decurge atat de linistit incat parca nu mai am nici o sansa sa gasesc visele mele ce par atat de bine ascunse intr`o lume aparata de dureri!Totul imi sopteste neincredere si nu reusesc sa dau un ritm vietii mele.Zeci de intrebari fara raspunsuri imi tulbura gandul ore intregi. cum pot eu sa stiu ce exprima un vers rupt dintr`un cantec ,fara iubire?cum pot eu sa stiu ce simte o inima zdrobita fara sa fiu iubita?si mai ales cum pot eu sa stiu ca exista dragoste cand tot in jurul meu e cuprins de interese si ambitii? Inca o zi diferita de toate celelalte in care tind sa cred ca am iesit din anturajul realitatii in care totul pare atat de schimbat si plin de viata. Usor reusesc sa trec dincolo de barierele unei vieti cuprinse de rutina zilnica din cauza zambetului tau ce si`a lasat amprenta in aceasta zi obisnuita si totusi diferita de toate celelalte. Asteptarile si visele mele sunt salvate de la a fii asternute si uitate vesnic ,doar pe un petec de hartie .Incet intrebarile mele capata raspunsuri, una cate una,raspunsuri ce nu par a avea o logica ci mult prea multa taina,raspunsuri soptite de glasul bland si infiorator al iubirii. Azi?....din nou o zi plina de intrebari si incertitudini,compromisuri ,drumuri,optiuni ,banuieli ,presimtiri,o zi plina de extaz si agoniesi ceva teama.O haita de lupi a urlat tot timpul in mine,in sufletul unui fluture,e destul…nu mai suport e neplacut si obositor.Acum sunt acasa si e din nou liniste; aceeasi liniste pe care uneori o doresc,chiar daca de cele mai multe ori ma ucide. o baie de balonase cu miros de lavanda,o cana de lapte cald si un vis pus deoparte! Maine insa astept din nou neprevazutul si stiu ca in cele din urma pot supravietui,ajungand mereu ACASA….Eu nu vreau decat sa ma simti de fiecare data ,cand haita de lupi urla in mine,de fiecare data cand mi`e foame de tine,nu vreau decat sa tremuri odata cu mine si sa`mi saruti lacrimile mari si reci .De ce am impresia ca lumea ta pe care credeam ca o cunosc se sfarseste ?Ce s`a intamplat cu viata pasiunea si emotia??Sunt om si totusi se pare ca nu e de ajuns…si poate ca intradevar nu am destula muzica in mine sa fac viata sa danseze.Uneori in viata efortul si chinul este exact lucrul de care avem nevoie,daca ni s`ar permite sa ne traim viata fara a intalnii obstacolo am fii limitati,nu am putea fi asa puternici cum suntem,nu am putea invinge niciodata.Am cerut putere dar viata mi`a dat dificultati,pt a ma face mai puternica,am cerut intelepciune,dar viata mi`a dat probleme pe care sa le rezolv,am cerut sa pot sa zbor ,dar viata mi`a dat obstacole,pt a le depasii, am cerut iubire ,dar viata mi`a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor ,am cerut favoruri si viata mi`a dat potential.Vezi…..nu am primit nimic din ceea ce am cerut,dar am primit tot ce aveam nevoie .Mi`am trait si imi traiesc viata fara frica,atac toate obstacolele si demonstrez ca inca le mai pot suporta.De ce dumnezeu nu a creat si un raspuns pt o iubire atat de mare ce a creat in sufletul si inima mea pt tine!Suntem claditi din iluzii si ne destramam putin cate putin odata cu ele Un suflet ce e singur nu oglindeste nimic fara caldura si prezenta celuilalt …fara parfum…degeaba si floarea [...]"
Ce ar fi omul fara cuvant si ce as fi EU fara de TINE? Unde s-ar mai duce soarele de n-ar mai fi orizontul si unde-as mai pastra menirea cand sufletul mi-e-n dispersie?
D.A.S.F.B.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
minunat... imi place cand aduci in "scena" blogului tau scrierile altora... si le completezi cu ale tale...
nu stiu cine esti, cum arati, cu ce te ocupi, de ce scri sau cat vei mai scrie. dar stiu ca pe zi ce trece ma indragostesc tot mai mult de tine. si e ciudat. si nu mai am 18 ani, nici macar 20 sau 22... trebuie sa incetez a mai citi ce scri:)
exista o vorba...Dumnezeu nu-ti da ceea ce Ii ceri ci ceea ce ai nevoie...consider ca e o invatatura buna pentru a intelege si aspectele mai putin frumoase din viata noastra
Trimiteți un comentariu